[FOTO] Drum lin, Vladimir Găitan!

Din păcate, tristețea a învăluit lumea teatrului românesc, actorul Vladimir Găitan ne-a părăsit… Scena și pelicula păstrează memoria unor roluri speciale cărora le-a fost protagonist… spectatorii îi aplaudă amintirea, iar veșnicia îi dăruiește straiele sale pentru ultimul rol…

Articol editat de Radio Resita, 10 noiembrie 2020, 21:01 / actualizat: 11 noiembrie 2020, 7:26

 Actorul Vladimir Găitan s-a născut la 2 februarie 1947, la Suceava. A absolvit în 1970 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa prof. George Carabin şi Elena Negreanu, potrivit site-ului Teatrului de Comedie.

A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a realizat roluri memorabile în piese ca ”Mutter Courage” de Bertholt Brecht (1972), ”Trei surori” de A.P. Cehov (1975), ”12 oameni furioşi” de Reginald Rose (1977), ”Cinema” de Jean Anouilh (1979), ”Pierrot” de Moliere (1980), ”Turnul de fildeş” de Viktor Rozov (1981).

Vladimir Găitan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, ”pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti”.

În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ”Soare pentru doi”, spectacolul de debut al acesteia, la acea vreme studentă în anul IV la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Tatăl şi fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată şi, respectiv, fiică în spectacolul regizat de Alice Barb, pe textul lui Pierre Sauvil.

“Sunt dezamăgit. Dezamăgit şi de mine. Trăiesc un sentiment de vinovăţie, pentru că m-am retras. Sunt foarte trist de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Mai mult ca niciodată regret că n-am avut puterea să emigrez. Mai ales că acum, mai mult ca oricând mă simt neajutorat. Am trăit atâtea umilinţe în toţi anii ăştia, încât mă gândesc cu groază că merg încet, încet spre o vârstă când nu mă mai pot salva nici măcar cu profesia şi risc să mă lovesc de dispreţul şi răutatea oamenilor tot mai mult. Iar în ultima vreme am trăit o poveste îngrozitoare cu ANAF-ul, care e mai rău decât Securitatea. Sunt convins că trebuie făcută ordine în evaziunea fiscală generală pe care ţara asta o trăieşte, dar ar trebui făcută cu un cântar al priorităţilor. Nu poţi să pui TVA pe spirit. La una dintre întâlnirile cu această instituţie, s-a ridicat brusc Marin Moraru şi a spus o replică din „Tache, Ianke şi Cadîr”. Toată lumea a rămas uimită: ce se întâmplă, a înnebunit Moraru? Şi el a zis: „Nu! Vă rog să prindeţi. Prindeţi ce am spus eu pe gură şi tăiaţi factură. Cum să puneţi TVA pe nişte vorbe?” Eu nu vând chiloţi. Eu vin şi-mi „vând” sufletul..”mărturisea cu tristețe regretatul actor.

Mulți și-l reamintesc  pentru rolurile din filmele „Ultima noapte de dragoste”, „Noi, cei din linia întâi”, „Întunecare”, „Triunghiul morţii”, „Oglinda”.

A fost director al Teatrului Nottara şi al Teatrului de Comedie.

A fost îndrăgit, hulit și iubit, a fost unul dintre marii actori ai României… a plecat muritorul, dar ne-a rămas artistul ….
Drum lin în Lumină, Vladimir Găitan!