Îi iubim, îi aplaudăm, îi uităm și iar ne întoarcem la ei… cu gândul de-a ne îmbrăca pentru o seară în straiele lor sufletești și să pornim în căutarea noastră, tânjind după noi prin înverșunata luptă a vieții… Actorii, căci despre ei este vorba, ne lipsesc și ne caută prin toate patimile noastre răsfirând prin lumina rampei efemerul clipei.
Din păcate, înainte de a fi Actori sunt zămisliți din aluatul lutului și uneori pleacă dincolo de risipirea albastrului în Cer… astăzi, a mai plecat un actor să-și caute jumătatea în Cer, Damian Crâșmaru învins de dorul după soția sa, Carmen Stănescu, de care din păcate ne-am despărţit de curând, 11 aprilie 2018, pe care o cunoştea în anul 1955, când el trebuia să înlocuiască un actor bolnav, în roolul Don Manuel, în spectacolul „Doamna nevăzută”, de Calderon de la Barca.
„Cu adâncă durere, colegii din Teatrul Naţional din Bucureşti se despart astăzi de marele actor şi om de teatru Damian Crâşmaru (1931 – 2019). Un actor cu o forţă deosebită, cu o prezenţă impunătoare şi cu un talent şlefuit de mari nume ale scenei, precum George Timică şi Ion Finteşteanu, Damian Crâşmaru a debutat pe prima scenă a ţării în 1953 şi de atunci a rămas profund legat de ea. Alături de doamna sa, marea actriţă Carmen Stănescu, ne-a încântat serile pe scena TNB în spectacole memorabile”, se arată într-un anunţ transmis joi de Teatrul Naţional Bucureşti.
Născut predestinat, de Ziua Regelui pe 10 mai 1931, în Ploieşti, Damian Crâşmaru a absolvit cursurile Institutului de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1953, la clasa profesorilor George Timică şi Ion Finteşteanu, devenind un Rege al scenei românești.
Ca multe generații de români și Damian Crâșmaru a crescut cu radioul național despre care mărturisea-
„Ascultam radioul tot timpul, astfel că m-am obişnuit cu opere germane, austriece şi japoneze. A fost frumoasă copilăria. Omului îi este cel mai frumos în copilărie”, spunea actorul pentru „Jurnalul spiritual”.
De la debutul din 1952 cu „Tartuffe”, sub atenta îndrumare a lui Ion Finteşteanu la Studioul Casandra, au urmat peste 250 de roluri, întâlniri cu zeci de oameni de teatru, regizori, momente de trăire continuă pentru teatru și televiziune.
„Teatrul este, după părerea mea, şcoala şcolilor vieţii. Pe scenă găseşti toate opţiunile posibile, iar tu, pentru preţul unui bilet, ai posibilitatea să alegi ce-ţi doreşti să devii. La fel cum şi actorul se poate modela în funcţie de ce alege dintre personaje. În teatru sunt toate artele şi toate artele sunt unite prin firul împletit din psihologie şi emoţie”, mărturisea regretatul Damian Crâşmaru în acelaşi interviu
Și a slujit și trăit teatrul și filmul cu dăruire, peste 50 de ani. Cu aristocrație a oferit publicului momente memorabile. Ca om a trăit frumos și discret, dar întotdeauna foarte aproape de scena care i-a fost casă și de care a fost profund legat.
„A fi om presupune fragilitate, sensibilitate, oricât v-ar părea de ciudat. Oamenii au cu toţii aceste calităţi, dar refuză cu obstinaţie să le recunoască în faţa celorlalţi, este o modă a vremurilor actuale. Să pari slab e de neconceput în această lume în care trebuie să fii Rambo şi să te baţi cu oricine încearcă să-ţi şteargă o simplă lacrimă, ce trebuie să cadă, fără voia ta”.
Despre marea sa iubire cununată prin destin sub vocația de actori, Carmen Stănescu, mărturisea:
„Înseamnă că dacă tu mori mâine, te îngrop şi mă omor şi eu, pentru că nu mai am de ce să mai trăiesc. Astea sunt marile iubiri care nu se schimbă peste timp, nu ţin de epoci, ci de oameni, astea sunt iubirile care-şi au rostul oricând, în care trebuie să credem şi la care ar trebui să tânjim şi azi”.
De astăzi, Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru s-au reîntâlnit în Veșnicie!Dincolo de ruminile rampei,dincolo de risipirea pământeană, distribuția din ceruri a marilor actori este mai bogată… aici, pe pământ noi suntem mai săraci și mai triști.
Dumnezeu să îi odihnească în Lumină!
Anca Bica Bălălău