„ Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa”, este o parte din testamentul de credință, al unuia din cei mai mari actori-ŞTEFAN IORDACHE, plecat în Ceruri pe 14 septembrie 2008 să slujească Veșnicia…
Poporului român, i-aș spune să nu ne lase singuri pe noi artiștii… Să vă spun ceva: vă iubesc
Despre regretatul actor Ştefan Iordache ne-a făcut mărturisiri, Miklós Bács directorul artistic al Galei Tânărului Actor, dascălul Facultății de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca şi actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj:
Pe 14 septembrie l-am pierdut, aici pe pământ, pe Ştefan Iordache… cum l-aţi caracteriza?
„Eu nu l-am cunoscut personal, nu pot să am o părere personală decât din creaţile sale şi din imensa dărnicie cu care s-a apropiat de exemplu de tinerele generaţii de actori. El a fost mentorul, ani buni, la această Gală Hop, mulţumită lui foarte multe generaţii au putut să se confrunte cu cei mai mari din teatrul românesc, cu personalitatea sa”.
Aveţi şi un premiu Ştefan Iordache…
„Exact, premiul mare al Galei Hop se intitulează „Ştefan Iordache”! Consider că în continuare avem nevoie de exemple, ba chiar din ce în ce mai mult avem nevoie de exemple.Avem nevoie de repere majore la care să ne raportăm. E clar că Ştefan Iordache şi cât a trăit şi acum când nu mai există, el rămâne un reper pentru toate generaţiile de actori.Cei care l-au prins în viaţă au avut marea bucurie de a-l vedea pe scenă în felul acesta, iar cei care vor afla de el din paginile de istorie ale teatrului, prin alte forme, vor fii influenţaţi de el. Dar cu siguranţă vor fii influenţaţi de personalitatea sa” !
Este inutil să ne întrebăm ce ar fi însemnat, dacă Stefan Iordache ar fi rămas, în urma repartiției primite după absolvirea facultății, la teatrul din Reșița, dar poporul român nu trebuie să își uite valorile, chiar dacă trăim în perioada cînd maladia Alzheimer începe să lase semne clare în memoria colectivă. De jur împrejur o liniște în curbe desăvârșite. Studiaţi-i pe oameni, încercaţi să învățați de la ei, căutaţi valoarea adevărată, chiar de s-ar găsi şi la capătul lumii: ea este adesea modestă şi se ascunde pe undeva în depărtare. Eroismul nu se naşte în mijlocul mulţimii, nu e lacom, nu se agită şi nu se lasă uitat.
„Dacă aş lua viaţa de la început, mărturisea Ștefan Iordache, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii.Poporului român, i-aș spune să nu ne lase singuri pe noi artiștii… Să vă spun ceva: vă iubesc “, este o parte din testamentul de credință, al unuia din cei mai mari actori-ŞTEFAN IORDACHE.
Deşi, aud foarte des că nimeni nu citește articolele despre cultură, mă încăpățânez să le dau din sufletul meu, din cele 21 de grame, măcar un gram în care să încorporez dreptul la melancolie și iubire, într-un exerciţiu de admiraţie, păstrând memoriei lui Stefan Iordache, respectul cuvenit… și parafrazându-l pe Maestru, cu siguranță se bucură, dacă îi reamintim și efectuăm acest modest exercițiu de admirație:
Să vă spun ceva: vă iubesc!
Anca Bica Bălălău
Nota redacţiei:
Marele premiu al Galei Hop „Ştefan Iordache”a fost acordat Cosminei Olariu pentru „Mică criză de identitate”, după „Livada de vişini” de Cehov, premiul fiind înmânat de actorul Victor Rebengiuc.
