Cafeneaua literară Radio Reșița sub semnul lui Eugen Ionesco!

„Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însă niciunul de a o întoarce înapoi… Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi… ”Miercuri, cei care au participat la Cafeneaua literară Radio Reșița au câștigat o zi… o zi trăită în splendoarea literelor, o zi ca un dar venit și meritat.

Articol editat de Anca Bălălău, 20 iunie 2024, 08:27 / actualizat: 20 iunie 2024, 10:23

Prima întâlnire pe Terasa Radio Reșița din cadrul New Wave Theatre Festival a fost prilejuită de lansarea volumelor Eugene Ionesco de către selecționerul festivalului ,Doru Mareș, într-un dialog cu criticul de teatru Victor Scoradeț.
Public rafinat, oaspeți valoroși, cu toții au primit salutul Laurei Sgaverdea, managerul radioului reșițean, ca apoi protagoniștii să ni-l aducă aproape pe Eugen Ionescu, a cărui opera domină și acest secol prin actualitate.

„S-ar putea ca peste câțiva ani să ne dăm seama că Singuraticul este una dintre operele esențiale ale timpului nostru, care sondează și detaliază boala secolului, “ scria Le Point
„Fericirea înseamnă să îți dai dintr-odată seama, într-un mod care s-ar putea numi supranatural, că lumea e acolo și că tu ești în lume, că exiști, că exist. În prezent, totul părea să dovedească inexistența lucrurilor și propria mea inexistență. Mi-era frică să nu dispar. Ascultând și uitându-mă atent prin cameră sau pe fereastră, mi se părea că mici seisme imperceptibile, dar destul de numeroase, dăduseră lumii o mare fragilitate.“, perora marele dramaturg de origine română.

Comparat adesea cu Străinul de Albert Camus sau cu Greața de Jean-Paul Sartre, Singuraticul, publicat în 1973, este unicul roman scris de Eugène Ionesco. Volumul, scos la editura Nemira și tradus în limba română de Doru Mareș, reprezintă nu o extensie a gândirii pesimiste sau nihiliste, ci o radiografie plină de compasiune a singurătății umane.
Cei doi protagoniști au provocat publicul spre redescoperirea lui Ionescu, au făcut o pledoarie pentru conștientizarea valorii operelor sale și totodată despre avertismentul omului de cultură român.
Într-o selectă atmosferă creată de gazda manifestării, Laura Sgaverdea, părea că absurdul unei lumi la fel de debusolate ca pe vremea dramaturgului este departe de întâmplarea această minunată care, reușește să dea un sens unei zile din viața fiecăruia dintre noi.
„Ionesco analizează cu mare pricepere o temă care apare în multe dintre piesele sale – frica de moarte. Aici, frica nu reprezintă o preocupare intelectuală la modă, ci mai degrabă o durere viscerală permanentă.“, scrie prestigioasa publicație The New York Times.
O după amiază de cireșar cu semnificații profunde la Cafeneaua literară Radio Reșița și parcă deloc întâmplător, Eugen Ionescu anticipa un astfel de moment în încheierea romanului său Singuraticul: ’’Ceva din lumina aceea care mă pătrunsese a rămas.Am luat asta drept un semn.’’

Un semn, aș continua eu, ce ne dă speranța că chiar dacă ideologiile ne despart, cultura ne unește!
Ziua s-a încheiat cu două spectacole de teatru inedite, ‘’Până când moartea ne va despărți’’ (LISELOTTE ȘI LUNA MAI) / de Pozsgai Zolt,regia Daniel Vulcu al Teatrului Regina Maria Oradea și premiera Teatrului de Vest, ‘’Sluga la doi stăpâni’’, de Carlo Goldoni, regia, Ernő Tapasztó.Dealtfel, trupa noastră a jucat pe platoul din fața teatrului, într-o atmosferă boemă ce a emoționat reșițenii de toate vârstele. Regizorul a intuit nuanțe și a personalizat fiecare personaj, reușind să depășească cu inteligență și profesionalism ‘’absurdul ionescian’’ declanșat de orgolii mai mari sau mai mici…dar vom povesti într-o altă cronică…