Poetul, eseistul și publicistul Marcel Tolcea din Timişoara, specialist în jurmalism și în științele comunicării este unul dintre marii prieteni ai Reşiţei pentru care consideră că această sintagmă nu este doar atât. Marcel Tolcea a fost zilele trecute la Reşiţa.
Reşiţa înseamnă pentru mine o mulţime de oameni minunaţi! Mă gândesc acum numai la Ion Chichere, prietenul meu şi fiind de ajuns. Pentru mine este un eveniment de fiecare dată când vin aici. „Reşiţa – oraşul cu poeţi” nu este o etichetă, e mai degrabă constatare. Este un lucru care i se potriveşte. Sunt poeţi aici cu care am colaborat de-a lungul anilor. I-am fost redactor de carte regretatului Ion Chichere cu care am debutat în volumul colectiv „Argonauţii” în 1986. Poetul Costel Stancu e un poet minunat. Îl amintesc şi regretatul Octavian Doclin. Pentru mine, cel puţin din perspectiva numelor menţionate, înseamnă poezie de foarte bună calitate, însă întâlnirile de la Reşiţa înseamnă nu numai poezie, ci şi critică literară, memorie literară, colaborări culturale.
Pentru Marcel Tolcea, ocultismul este un domeniu de care este foarte strâns legat.
Ocultismul pentru mine este o altfel de paradigmă de înţelegere a lumii. El se află la intersecţia religiei cu ştiinţa sau la intersecţia religiei, să zicem, cu un anume tip de ficţionalitate şi de interpretare a lumii. Când spun asta, mă gândesc în primul rând la Cabala care este eminamente un domeniu al interpretării. Un alt scriitor reşiţean important, Radu Cernătescu, va debuta în curând cu un roman pe acest subiect, la Editura Junimea din Iaşi. În ceea ce priveşte celalte ştiinţe oculte, mă gândesc la alchimie – această teribilă risipă de imaginaţie în legătură cu viaţa Cosmosului şi la felul în care acesta se dezvoltă. Mă gândesc la francmasonerie şi la societăţile secrete care nu sunt atât de secrete precum crede lumea (…) şi mă gândesc apoi la tot ce înseamnă hermeneutica în lumea contemporană. Legat de ocultism, mă gândesc la o serie de apropieri, de abordări despre lume; la gnosticism altfel decât suntem obişnuiţi din perspectiva religiei şi, evident, cu totul altfel decât din perspectiva lumii ştiinţei.
Întrebat cum vede literatura de azi, criticul şi scriitorul Marcel Tolcea spune: Pentru mine literatura are trei laboratoare distincte. În primul rând există o literatură promovată de marile edituri care impun nume, cum este Humanitas. Apoi critica literară dă o direcţie susţinută de câteva reviste, cum sunt: Observator Cultural, România Literară, Orizont. Şi mai există „găştile literare”. În această dinamică a impunerii se găsesc de toate. Iar faptul că unii se consideră nedreptăţiţi trebuie să ştie că aşa a fost tot timpul în literatură.
