Aniversatul zilei, Nicolae Manolescu, este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. Personalitate marcantă a României este un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.
„Cum să respecţi valorile naţionale dacă nu le cunoşti?” este una dintre marile întrebări devenite aproape retorice ale timpului nostru…
Vă invit să îl cunoaştem sau să îl recunoaştem pe academicianul Nicolae Manolescu:
S-a născut pe 27 noiembrie 1939, în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, într-o familie de profesori de liceu. Tatăl său, Petru Apol-zan, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, cen-tenară, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.
În 1956 Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filolo-gie a Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București.
Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de her-meneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă.
Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și studenților străini. Debutează cu cronica literară în Gazeta literară, acceptând întocmai clișeele dogmatismului re-alist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar lit-erar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu.
A coordonat lucrările ’’Cenaclului de luni,’’ la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice.
Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului… etc.“, „Laudă creației“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același M. Nițescu.Cronicar al revistei România literară din 1972 până în 1989. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
Între 1997-2000 moderează talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultu-ra, la Pro TV. Din 2002 conduce Întâlnirile României Literare la Clubul Prometheus.
În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.
Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, pri-ma fiind cea scrisă de G. Călinescu.
„La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută”este crezul academicianului Nicolae Manolescu.
Este, de asemenea, directorul revistei România literară. În luna decem-brie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.
La mulţi ani, Nicolae Manolescu!
sursa Wikipedia
