În momentul reunirii Bucovinei cu țara mamă, minoritățile naționale din această regiune istorică au salutat și încurajat revenirea provinciei la țara mamă. Vă prezentăm mai jos declarația reprezentantului minorității germane din Bucovina, Dl. Dr. Alois Lebouton, din  cadrul ședinței Consiliului Național Român al Bucovinei, din 28 noiembrie 1918, în care a fost votată în unanimitate unirea Bucovinei cu România.

“Așteptând alipirea Transilvaniei și a Banatului la România și având toată încrederea în programul guvernului dezvoltat de guvernul provizoriu al țării în ședința Consiliului Național Român din 13 noiembrie 1918, și primit de acesta aproape cu unanimitate de voturi, și în baza căruia urmează să se dea toată considerația necesităților culturale ale popoarelor neromâne ce locuiesc în țară, și să fie hotărâtor în toate privințele numai principiul dreptului și al dreptății, Consiliul național german în numele Germanilor din Bucovina se pronunță pentru alipirea Bucovinei la regatul România”.

După această declarație a fost votată moțiunea de unire iar  președintele Congresului, Iancu Flondor,  a constatat că ordinea de zi este terminată și a rostit următorul discurs de închidere:

“Onorat Congres! Când istoriograful va avea o dată să cerceteze nexul causal al istoricului act săvârșit astăzi în sala aceasta, el fără îndoială se va opri la hotărârea Consiliului de Coroană al României de a intra în lupta cea gigantică alături de puterile Antantei. El va constata că această hotărâre decisivă era strâns legată de persoana Regelui Ferdinand I, care a știut să-și împlinească misiunea sa istorică. Cronicarul nu va putea urma mai departe firul cauzalității, căci la întrebarea, “de ce a domnit în România pe vremea cea mai critică a istoriei neamului nostru tocmai Regele Ferdinand I, el nu va afla alt răspuns decât “Providența””.

Iar noi, contemporanii Regelui, cari împreună cu El am suferit și ne-am bucurat, avem impresia nemijlocită a tuturor întâmplărilor. Noi nu vom uita până la ultima suflare jertfele cele fără asemănare, care le-a adus Regele ca ființă omenească pentru înfăptuirea idealului nostru național. Știm bine că numai Lui avem să-i mulțumim, dacă războiul mondial ne-a adus

România Mare,

care de altfel rămânea pururea numai un ideal național nerealizabil. Deci să îndreptăm sufletele noastre către El și să-i jurăm veșnică, nestrămutată credință.

Trăiască Maiestatea Sa iubitul și marele nostru Rege Ferdinand I!

Trăiască Maiestatea Sa Regina Maria, Crăiasa adorată de toți Românii!

Trăiască Dinastia!