jordan

Statul Islamic se află la un pas de a controla total Syria, iar următoarea ţară pe care o vor invada jihadistii ar putea fi Iordania. Avertismentul terifiant vine dupa ce extremiştii au pus stăpânire pe mai multe mine de fosfat de care regimul syrian are disperată nevoie. Minele sunt unele dintre ultimele lucruri din care Syria mai putea face bani, iar cucerirea lor de către jihadişti va împinge statul mai aproape de eşec, care acum este aproape inevitabil.
Iordania este deja văzută ca o ţară sub ameninţare, după ce regatul lui Abdallah al 2-lea este văzut drept un inamic legitim! În ciuda ameninţărilor, Regele Iordaniei nu pare decis să treacă la o ofensivă militară împotriva acestei grupări, născută îndelung, sub soarele deşertului, “clocită” de ignoranţă şi nepăsare!
Şi, iată consecinţele!
În urmă cu trei ani, cînd războiul Syrian se afla în “perioada romantic anti-dictatură”, informaţii, aproape publice, vorbeau despre existenţa grupărilor islamiste, amestecate cu insurgenţii anti-Assad, la Damasc şi Alep, dar în întreaga Syrie. Despre existenţa unor grupări similare, în Libia, am vorbit şi scris, la momentul respectiv. Luni bune, preşedintele  Bashar Al-Assad, spunea că alături de comandourile occidentale şi arabe, care lucrează în interiorul frontierelor siriene pentru răsturnarea regimului, acţionează grupări fundamentaliste, extrem de periculoase atît pentru statul secular sirian, cît şi pentru viitoarea „democraţie” ce va veni! Însă, puţini din afra Siriei pro-guvernului allawit, dar şi a COMUNITĂŢII CREŞTINE!, îi împărtăşeau temerea existenţei teroriştilor islamişti. În acelaşi timp, ar fi o naivitate să nu ţinem cont de rapoartele, mai vechi sau mai noi, care vorbesc despre numeroase grupări islamiste armate care operează pe întreg teritoriul sirian, excluzînd din această ecuaţie formaţiunile consacrate, precum Hammas şi Hezbollah, care au birouri puternice, reprezentanţi diplomatici oficiali, baze de antrenament etc.
Cei care s-au perindat prin Iraq, între 2003 şi 2010, îşi amintesc, cu siguranţă, de rapoartele US Army, care vorbeau, cu îngrijorare, de bazele de luptători străini, de pe teritoriul sirian, din Guvernoratul  Dair AZ-Zawr, la frontiera cu provincia iraqiană rebelă Al-Anbar. Principalul loc de „campare” al mujahedinilor care veneau în Iraq era oraşul Al-Qaim, care a şi căzut în mîinile insurgenţilor, la 7 aprilie 2005. Tentativa de recucerire a oraşului de frontieră, în cadrul Operaţiunii Matador, a fost un eşec. Puşcaşii marini s-au confruntat cu rezistenţa acerbă a localnicilor şi a luptătorilor străini infiltraţi din Siria. Împreună cu oraşul vecin Haddita, Al-Qaim a impus Legea Islamică şi la intrare au postat panouri pe care scria: „Bine aţi venit în Republica Islamică Al-Qa’im”. Luptele puternice au distrus, practic, o economie înfloritoare, bazată pe extracţia de bauxită, dar şi pe „uzina de rafinare a uraniului”, iar oraşul de frontieră prosperă datorită contrabandei. Rapoarte recente relevă prezenţa extrem de puternică, în zonă, a „Statului islamic Iraq”  – ISI, pe atunci filiala iraqiană a reţelei teroriste Al-Qaida! Aşa se face că prezenţa Al-Qaida în regiunea Guvernoratului Dair AZ-Zawr, una dintre cele mai mari provincii ale Siriei, nu este o întîmplare, mai ales dacă punem la socoteală ultimii zece ani în care mujahedinii au operat aici, departe de controlul oficialilor de la Damasc şi departe de trupele US Army, staţionate dincolo de frontieră, în Iraq!
Al-Qaida s-a născut şi se hrăneşte cu Jihad, ceea ce i-a permis să formeze islamişti începînd cu 1996, culminînd cu acest monstrous Stat Islamic!  Jihadul iniţiatic afgan s-a continuat în Bosnia şi Cecenia, în Iraq, Africa şi Orientul MIjlociu. Cauzele rămîn aceleaşi, societatea secularistă fiind incapabilă să le anuleze! În acest context, jihadul rămîne resortul fundamental al Statului Islamic, ca nouă ideologie de luptă
Astăzi, în Bătălia pentru Damasc,  jihadul se amestecă cu „democraţia”! (Mario Balint)