islam

La un an de la proclamarea califatului său în Syria şi Iraq în 2014, Statul Islamic pare capabil să supravieţuiască anilor de război, estimează experţi citaţi de AFP.
După o perioadă de expansiune, embrionul Statului, avîndu-l în frunte pe liderul său Abu Bakr al-Baghdadi, a cunoscut certe înfrîngeri în ultimele luni, raidurile coaliţiei internaţionale conduse de SUA şi ofensivele lansate de armata iraqiană, kurzi şi miliţiile şiite l-au obligat să cedeze teren ca în oraşele syriene Kobane şi Tall Abyad şi iraqian Tikrit. Dar, pe de altă parte, organizaţia a cîştigat victorii spectaculoase precum capturarea oraşului antic Palmyra în deşertul syrian şi Ramadi, capitala celei mai mari provincii iraqiene, Al-Anbar. Grupul acţionează ca o gherilă: el poate fi slăbit într-o regiune şi să cîştige în putere în alta, dar va continua să existe într-un viitor apropiat, avertizează Hassan Hassan, analist la Chatham House. Chiar dacă frontierele califatului, proclamat în 28 iunie 2014 în teritoriile cucerite în Iraq şi Syria, pot fluctua, eu îl văd existînd cel puţin încă un deceniu, adaugă el.
Ideea unui califat şi a califului Ibrahim va rămîne desigur vie în spiritul numeroşilor săi membri şi susţinători în toată lumea, întăreşte Charles Lister, de la Brooking Doha Center.
Succesele Statului Islamic se explică prin resursele sale financiare, prin capacităţile sale militare şi facultatea sa de a se sprijini pe nemulţumirile legitime ale populaţiilor locale împotriva regimurilor în funcţie în Iraq, ţară subminată de instabilitate, şi în Syria, devastată de război.
Statul Islamic este grupul terorist cel mai bogat din lume, cu venituri de aproape două milioane de dolari săptămînal, indică Patrick Johnston, politolog al grupului de analiză Rand Corporation. Atacurile coaliţiei asupra cîmpurilor petrolifere controlate de Statul Islamic şi scăderea preţului petrolului brut i-au redus cîştigurile, dar grupul a găsit mijloace de a-şi compensa pierderile. El extorchează fonduri, colectează impozite şi vinde bunuri jefuite în cursul cuceririlor sale, explică Johnston.
Din punct de vedere militar, grupul beneficiază de experienţa fondatorilor săi, dintre care numeroşi sînt foşti ofiţeri şi membri ai serviciilor de securitate ale fostului dictator iraqian Saddam Hussein, concediaţi de americani după invazia din 2003. Ei au în special experienţa a opt ani de război cu Iranul.
Statul Islamic se poate sprijini, de asemenea, pe largi rezerve de recruţi, în special combatanţi străini şi pe un stoc considerabil de echipamente, fie că este vorba despre arme uşoare, artilerie, arsenal antitanc, tancuri şi blindate, între care vehicule americane capturate de la armata iraqiană.
Potrivit lui Lister, grupul încearcă aproape constant să cîştige victorii pentru a pune mîna pe mai multe arme. Statul Islamic, care cumpără de asemenea echipamente pe piaţa neagră, are armele, antrenamentul şi mijloacele pentru a opera ca o mică armată, rezumă Hassan.
În pofida cîtorva succese, marjele de manevră ale coaliţiei internaţionale sînt limitate de absenţa trupelor la sol şi mai ales de lipsa informaţii, potrivit experţilor.
Paralel, Statul Islamic şi-a concentrat expansiunea asupra regiunilor unde forţele de securitate au fost slăbite de război. După capturarea unui teritoriu, grupul instituie o administraţie şi îşi instalează propria poliţie, potrivit lui Johnston.
Jihadiştii mînuiesc morcovul şi bastonul cu populaţia locală, terorizînd-o cu execuţii publice brutale, dar oferindu-i şi o relativă stabilitate şi servicii publice precum sănătatea şi educaţia. Oamenii se tem de abuzurile grupului, dar unii se simt asiguraţi de modelul său de guvernare şi de altfel nici nu au altă alternativă, afirmă Hassan.
Această absenţă a alternativei a fost una din cheile succesului Statului Islamic în Iraq şi în Syria, unde populaţia sunnită se simţea exclusă de la puterea deţinută de şiiţi.
În Syria, rebeliunea împotriva preşedintelui alawit Bashar al-Assad provine în majoritate din comunitatea sunnită, iar în Iraq aceasta acuză guvernul de discriminare.
Atîta timp cît această situaţie va rămîne neschimbată, Statul Islamic va putea continua să beneficieze de acceptarea tacită a populaţiei, opinează Lister. O soluţie veritabilă a SI ar fi deci să se remedieze diviziunile din cadrul societăţii pe care grupul le exacerbează şi le exploatează în avantajul său, mai spune el. (Mario Balint)