O parte din membrii grupului de voluntari, pasionaţi de grădinărit din întreaga ţară, “Seminţe cu suflet”, au fost prezenţi în cel de-al doilea sfârşit de săptămână al lunii aprilie la Reşiţa, la invitaţia Direcţiei pentru Agricultură Caraş-Severin la prima piaţă de seminţe bătrâneşti româneşti din Banatul de Munte.
Radio Reşiţa a fost prezent la eveniment şi a stat de vorbă cu o parte din grădinari:
“Sunt Costella Toma de la Râmnicu Sărat, județul Buzău, pentru prima dată în Reșița; fac parte din grupul de grei ai Semințelor cu suflet. Am 7 ani de când fac parte din acest grup, am peste 50 de piețe cu asta de la Reșița am bătut recordul de grup. Pasionată sunt mai mult de flori. Eu am intrat în acest grup acum 7 ani datorită macilor mei de ornament pentru că eu sunt colecționară de flori. Acasă la Râmnicu Sărat am o mini-grădină botanică pe o suprafață de 2.400 mp, împărțită în trei loturi. Colecționez de 11 ani maci și din an în an alte culori și alte specii. Cine vrea să vadă colecțiile mele să intre pe site-ul public Eden Costela acolo pot vedea toţi macii mei. Sunt fericită pentru că colegii mei m-au încoronat regina macilor pentru că dețin cea mai mare colecție. Mulți îmi spun că din Europa, pentru că de aici dimprejur nimeni nu mă bate și sunt mândră de asta. Nu pot spune câte specii am pentru că am făcut și încrucișări. Am maci din Anglia, Germania, din Franța, din Spania, Italia, Turcia. Eu îi polenizez cu bețișorul de ureche, port polenul de la unul la altul pentru crearea unor specii noi. Așa am ajuns să am sute de culori. Acum 11 ani eram în Italia, am stat 13 ani acolo, am lucrat şi aşa l-am cunoscut pe actualul meu soț, italian de origine. Am pus în grădină că era un petic de pământ, niște maci roșii bătuți. Mi-au plăcut atât de mult pentru că eu am cunoscut doar macii noștri din grâu de un roșu simplu, aceea bătuți cât pumnul m-a impresionat coloritul lor, culoarea focului. Venind în România, am adus cu mine semințe și am început peste tot maci, maci, maci și așa am ajuns să creez un paradis al meu. Eu cu soțul suntem pensionari şi am decis să nu creștem animale și să ne ocupăm doar de legume, fructe și flori în curte. Să ne petrecem ultimii ani din viață în paradisul nostru, paradisul florilor. Ce-i mai frumos pe lumea asta decât florile? Nu cred că există ceva mai frumos în toată lumea, poeții cântă florile și asta-i dorința vieții mele să trăiesc în paradis până când o vrea Dumnezeu“.
“Cătălin Nicola de la Craiova, la acțiunea de la Reșița cu plante ornamentale de grădină perene, în special cimbrișor, ardei oltenesc, rac care nu toată lumea le agreează. Am semințe de roșii, soiuri vechi, soiuri foarte bune, ardei. Păstrăm numai soiuri vechi, nu avem hibrizi, nu cred că are cineva hibrizi aici-n piață și plăcerea de a ne întâlnim în grup, pentru că acest grup s-a format prima dată ca o joacă pe facebook, iar acum ne întâlnim, mergem în toată țara. Sunt oameni care vin din Republica Moldova, de la Constanța, de la Buzău, eu de la Craiova și așa ne plimbăm săptămânal. Sunt perioade în care nu prea ai ce face prin grădină, mai sunt festivalurile de tomate în vară la București și la Sibiu şi pe urmă din nou pauză până în noiembrie, când terminăm cu grădina și începem cu piețele de semințe pe care donăm cu drag. Lumea nu înțelege de ce facem treaba asta. Foarte simplu, ca să facem bine. Prima ediție a pieţei de la Reşiţa e OK. Cu timpul probabil dacă o să prindă, o să găsim și o locație mai mare. Fiind și prima piață, e de înțeles că n-avea rost să iei ditamai locația. Probabil știind, familiarizându-se cărășenii cu acest eveniment, vor aduce și ei din arhiva de semințe şi le va intra ideea asta în cap că semințele, soiurile trebuie perpetuate, nu cumpărate, hibride și tot felul. Majoritatea le cumpără pentru că e o muncă de chinez bătrân, se face totul cu mâna ca să le aduci la stadiul ăsta, vreo două luni jumate, zi de zi trebuie să fi pe ele, repicate, încălzite. Noi nu vindem legumele în piaţă. Avem deja clientela formată şi desfacem numai la comandă, că n-avem timp. Și eu și soția lucrăm. Facem totul benevol. Avem un solar micuț de 18 m, pentru noi, pentru familie. Cine vrea vine și îşi culege”.
“Enciu Dumitru sunt şi vin tocmai din comuna Curcan, județul Călărași, departe, foarte departe, dar țara noastră nu e chiar așa de mare încât să nu pot ajunge în orice colţ al ei. Acești voluntari, pe buzunarul lor, pe cheltuiala lor, străbat țara pentru a nu se pierde seminţele vechi românești, pentru că este păcat să se piardă genetica noastră străbună. De când am ieșit la pensie, mă ocup mai intens de grădinărit. În special cultiv roșii, ardei, fasole. Tot ce merge într-o grădină de ţăran, de casă. La Reșița am adus foarte multe soiuri de roșii, castraveți, ardei, câteva soiuri de flori, dar în special legume“.
“Maria Cioica mă numesc şi am venit tocmai de la Cluj pentru semințele astea pe care le-am adunat din grădina mea cu dragă inimă, să le dăruiesc cu suflet. Fac parte din grup de 4 ani. Promovăm semințele autohtone românești. Dacă dintr-o sămâncioară din asta pe care noi o dăruim, cineva ar înmulți-o vă dați seama câtă lume s-ar bucura de pe urma ei, să înmulțească şi să dea mai departe. Suntem toţi colegii, grupul nostru, care am venit împreună. Oamenii, reșițenii, cărășenii sunt interesați, vin, întreabă. Organizarea este bună. Eu sunt pasionată de grădinărit din copilărie, pentru că am crescut acolo, în zona Clujului, dar am locuit 34 de ani în Deva. După aceea am ieșit la pensie. M-am mutat la Cluj, în satul meu natal. După ce m-am mutat la Cluj am rămas singură. Și viața te învață multe. Și din această cauză eu mi-am găsit un refugiu în a grădinări. Niciodată n-am vândut nimic, doar pentru pasiune, pentru casă, dăruire. Am şi foarte multe flori în grădină. N-aș putea să vă spun numărul lor că am sute, sute de flori. Dacă stau acolo îmi găsesc liniștea, pentru că viața este așa cum este și dimineața când mă scol primul drum îl fac direct în grădină“.
“Luca Soare mă numesc, vin din Săhăteni, județul Buzău, departe de Reșița, foarte departe, dar am reușit să ajungen. Noi am adus semințe din recolta proprie din grădina casei. În ciuda faptului că eu mă ocup mai mult cu pomicultura, asta fiind activitatea de bază. Dar printre cultiv și legume și adun semințe pe care ulterior le dăruim. Mai ales după ce am ieșit la pensie, am început să mă ocup mai intens. La noi la Săhăteni există pepiniera Istrița, înființat la 1886. Vă dați seama că generații întregi de copii care au mers să lucreze în vacanțe, printre ei aflându-mă și eu și am învățat pomicultură și acum o practic acasă la mine. Ca şi aici în Banat şi la noi au fost nopți foarte geroase și am înțeles că i-au cam afectat. Şi la noi caisul suferă de vreo 4 ani de zile. E suficient o noapte geroasă și s-a terminat cu florile. Anul ăsta se pare că au scăpat în ciuda faptului că au fost două nopți mai friguroase, dar se pare că nu a afectat toate florile. Eu în curtea proprie am, spre exemplu, 50 de soiuri de pomi, câte un pom din fiecare soi pentru a lua altoi. Am 5 soiuri de cireși, două de vişin, lucrez cu 10 soiuri de măr, 10 soiuri de păr, nouă de prun. Mai am și moșmonul, care e un pom mai deosebit. Am de toate, mai puțin nucul. Deosebit am un măr botezat de un grup de profesori de la Facultatea de Agronomie din Cluj, “Sorel”, îmi poartă numele, așa au vrut băieții de acolo, care are gust și miros de gutuie. Mai am deosebit cireșul red geant, cele mai mari cireșe și mai am un păr specific zonei noastre, Dealul Istriţa, care se numește Modrun. Spre exemplu nu este o pară perfect dreaptă, parcă are niște cocoașe pe ea, dar în schimb are un gust deosebit. Și mărul Sorel arată ca un măr obișnuit galben, dar dacă pui două-trei mere într-o cameră parcă ai un coș de gutui acolo, emană un miros tare plăcut de gutuie. Moşmonul este un pom comun a căror fructe noi le consumăm iarna. Sunt unul dintre administratorii grupului și sunt în grup de la început. Doamna Rodica Meiroșu, care este coordonatoare a grupului, este consăteanca mea și împreună am început proiectul ăsta”.
“Încercăm să acoperim cât mai multe localități din România, în limita posibilităților, cât putem, pentru că fiecare avem și servici, avem și gospodării și copilași. Suntem din zone îndepărtate, mulți am parcurs sute de kilometri. Suntem un grup mai măricel din județul Buzău, sunt şi din Republica Moldova, Prahova, Hunedoara, Cluj, Timiș, încercăm în cât mai multe zone ale țării să fim prezenți datorită publicului doritor de semințe bătrânești românești. Aceasta ne dă elanul să facem un efort, să venim să dăruim gratuit semințe cu suflet care nu au preț în bani. Fiind prima piață, m-a surprins numărul mare de cărășeni prezenţi, dornici de semințele țărănești. Fiecare pentru bucățica de grădină pe care o are, a adus flori, legume, plante, pomișori. M-aş bucura ca din zona dumneavoastră să ni se alăture cei care au grădină, pasionați voluntari. Cu mare plăcere revenim la Reşiţa dacă ni se oferă spațiu pentru binele oamenilor, pentru viitor, pentru hrana sănătoasă a copiilor şi a nepoților nostri“.
