La Fârliug legumele sunt cultivate cu muncă și răbdare. Producătorul Ionel Ianca: „Dacă știm să lucrăm, știm să și vindem ca să nu rămânem cu marfa pe câmp”

Într-un an extrem de secetos, când agricultura din România a fost pusă la grea încercare, un producător din comuna Fărliug continuă să vină la piață cu legume proaspete din propria gospodărie.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 1 septembrie 2026, 22:19

Ionel Ianca cultivă de mai bine de 30 de ani și spune că, deși a redus suprafața lucrată aproape la jumătate, încearcă să producă atât cât poate munci și valorifica împreună cu familia.

La tarabă a venit cu lubeniță, varză, vinete și câteva soiuri de roșii românești, toate din producție proprie.

Ce legume vinde producătorul Ionel Ianca din Fărliug?

„Am venit cu lubeniță, varză, am pus mai din timp. Nu e pentru de băgat la butoi, numai că oamenii o mai bagă cu ardei și am zis să pun din timp, că acuși începe și sezonul murăturilor”, povestește producătorul.

Pe tarabele sale se găsesc și vinete, aflate în plin sezon, dar și roșii cultivate în cantitate mai mică.

„Am pus foarte puține și numai de-ale noastre, soiuri românești, foarte bune la gust. Toate produsele sunt din producție proprie.”

Pentru Ionel Ianca, faptul că este producător adevărat este unul dintre cele mai importante lucruri pe care vrea să le transmită cumpărătorilor.

„Eu sunt producător 100%”

Producătorul din Fărliug spune că este cunoscut de ani de zile de clienții săi și că le permite acestora să vadă chiar cu ochii lor locul în care sunt cultivate legumele.

„Eu sunt producător 100%. De ani de zile mă știu mulți. Mulți vin și la mine în câmp. Chiar duminică au fost la mine pentru că voiau să vadă dacă produsele sunt din grădina mea.”

Clienții pot merge inclusiv acasă la familia Ianca și pot intra în grădină pentru a-și alege singuri legumele.

„Pot veni la noi acasă oricând. Nevasta mea e permanent acolo. Mergem în grădină să-și culeagă. Nu contează, poate să-și culeagă fiecare ce vrea, că e de la noi și e proaspăt, marfă proaspătă.”

De ce își lasă producătorul clienții să-și culeagă singuri legumele?

Răspunsul este simplu: pentru că vrea ca oamenii să aibă încredere în produsele pe care le cumpără.

Într-o piață în care cumpărătorilor le este uneori greu să facă diferența între producătorul local și comerciant, Ionel Ianca consideră că transparența este cea mai bună dovadă.

Lubenița de Fărliug a prins la cumpărători

Unul dintre produsele care i-au adus succes în ultimii ani este lubenița. Producătorul cultivă pepeni verzi la Fărliug de aproximativ șapte ani și spune că, deși sezonul său a început mai târziu decât în alte zone ale țării, recolta a fost una bună.

„La lubeniță am ieșit cu o lună jumătate mai târziu, ca oltenii, dar nu i-am dat nimic, s-a copt normal de la Dumnezeu și e foarte bună.”

Un semn că produsul a fost apreciat este faptul că o parte dintre clienți au revenit.

„Care au luat prima dată au venit și au mai luat. Înseamnă că le-a plăcut. Au venit și a doua oară și a treia oară.”

De când cultivă Ionel Ianca lubeniță?

Ionel Ianca cultivă lubeniță de aproximativ șapte ani. Spune că inițial nici nu știa că pepenii verzi pot fi cultivați cu succes în zona Fărliug.

„N-am pus, că n-am știut că se face și la noi, dar se face chiar foarte bine.”

Experiența sa l-a convins că, în agricultură, munca și adaptarea la condițiile locale pot face diferența.

Agricultura în familie: suprafața cultivată a fost redusă la jumătate

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă producătorii agricoli este lipsa forței de muncă. Ionel Ianca spune că lucrează împreună cu familia și că, în ultimii ani, a redus aproape la jumătate suprafața cultivată.

„Numai în familie. Am redus aproape la jumate, față de când m-am apucat de agricultură acum 20 de ani.”

Decizia nu a fost luată pentru că nu i-ar mai plăcea agricultura, ci pentru că producția trebuie să poată fi îngrijită, recoltată și vândută.

„Nici nu se mai cumpără așa cum s-o cumpărat, că-i un pic risc de bani acum, dar na, totuși ne descurcăm.”

De ce cultivă mai puține legume?

Pentru producătorul din Fărliug, este mai important să vândă ceea ce produce decât să obțină o recoltă foarte mare care să rămână nevândută.

„Nu prea am marfă pe care nu o vând, că v-am spus, am redus la jumate ca să pot să o vând, să nu rămână pe câmp și să muncim degeaba.”

Lipsa oamenilor care să lucreze în agricultură a fost un alt motiv important.

„Oameni nu găsim să vină să lucreze. Și am pus numai cât putem noi, în familie, lucra.”

Ionel Ianca spune că își calculează producția în funcție de capacitatea familiei de a o vinde.

„Am făcut un calcul, cât putem, cum putem vinde, ca să vindem tot.”

Strategia pare să fi funcționat. Producătorul spune că nici anul trecut, nici anul acesta nu a rămas cu marfă nevândută pe câmp.

„Tot reduc, reduc, până când nu știu”

Reducerea suprafețelor cultivate este însă o realitate pe care producătorul o privește cu îngrijorare.

„Nici în câmp nu am rămas, nici anul trecut, pentru că am redus. V-am spus că am redus de vreo doi ani încoace. Tot reduc, reduc, până când nu știu. O să reduc până la urmă de tot.”

Chiar dacă ia în calcul această posibilitate, pasiunea pentru agricultură nu a dispărut.

Ionel Ianca spune că lucrează pământul de peste trei decenii și că aceasta este activitatea care i-a plăcut cel mai mult.

„De 30 de ani și ceva de când pun agricultură, asta mi-a plăcut. De aia am rămas 30 și ceva de ani și în continuare aș face tot același lucru, că-mi place. Dar problema-i cu vânzările.”

Producătorul din Fărliug nu vinde la en-gros

Spre deosebire de agricultorii care își valorifică recolta prin intermediari sau la en-gros, Ionel Ianca spune că preferă să vândă direct consumatorilor.

„N-am dat la en-gros, nu dau nimic la en-gros. Că vine omul, ia 10, 20, 50 de kilograme, asta nu e en-gros.”

Pentru el, relația directă cu cumpărătorul este esențială.

„Dacă știm să lucrăm, știm să și vindem.”

Critica producătorului: „Noi, ca milogii, în jurul pieței”

Ionel Ianca vorbește și despre concurența pe care producătorii locali o întâlnesc în piețe, în special din partea intermediarilor.

Acesta compară prețurile cu cele practicate în zonele din Oltenia și spune că marfa poate ajunge să fie vândută de mai multe ori mai scump după transport și intermediari.

„Pe la Oltenia, acolo e cu 30 de bani kilogramul și vin prin piețe și o dau aici cu 3 lei, plus samsarii care sunt păsuiți și de care nu avem loc noi, producătorii.”

Nemulțumirea sa vizează inclusiv modul în care sunt repartizate tarabele în piețe.

„Ei stau înăuntru la tarabe și noi, ca milogii, în jurul pieței.”

Agricultura românească între secetă, lipsa forței de muncă și problemele de vânzare

Povestea lui Ionel Ianca este, în același timp, povestea multor mici producători agricoli din România. Seceta poate afecta producția, lipsa oamenilor crește volumul de muncă pentru familie, iar vânzarea recoltelor rămâne una dintre cele mai mari provocări.

În cazul producătorului din Fărliug, soluția a fost reducerea treptată a suprafeței cultivate și producerea unei cantități pe care familia să o poată îngriji și comercializa.

În ciuda dificultăților, lubenița, varza, vinetele și roșiile românești ajung în continuare direct de la grădină la cumpărător.

Iar pentru Ionel Ianca, după mai bine de 30 de ani de agricultură, pasiunea pentru pământ a rămas aceeași. Problema nu este dacă mai vrea să muncească, ci dacă munca unui producător local mai poate fi susținută de o piață în care să aibă loc și să își poată vinde marfa la un preț corect.

Urmărește-ne și pe Google News

Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro