Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița nu dispune de infrastructura necesară pentru un turism sustenabil, iar responsabilii caută soluții.
În zonă ajung mii de turiști, iar cei care vor să viziteze lacul Ochiul Bei, cascadele Văioaga și Beușnița sau tunelele romane constată că locurile de parcare sunt insuficiente, drumul de acces este greu practicabil, iar toaletele sunt aproape inexistente. Turistului nu-i rămne decât să exclame: Frumos, dar nu mai vin!
În prezent se lucrează la revizuirea planului de management al parcului, la care dau o mână de ajutor și cei de la Asociația WWF România. Cristi Bădoiu, responsabil dezvoltare comunități și inovație, explică:
„Aici avem niște resurse finite, avem niște văi, niște locuri în cadrul parcului care sunt deja intens vizitate și atunci trebuie să fii atent la cifre. Numărul de turiști care poate veni este limitat, numărul de parcări este limitat, numărul de toalete este limitat și încerci să aduci turiști care să petreacă mai multe zile aici, să vadă mai multe locuri, să se cazeze, să înțeleagă mai bine despre ce e vorba. Deci să treacă de obișnuitul selfie, să cumpere produse locale, să intre în contact cu oamenii. Simplu fapt că mergi să cumperi un kg de făină de la o moară de apă, care sunt numeroase în zonă și acum sunt multe în curs de restaurare, deja te leagă altfel decât doar o poză cu cascada Beușnița. În momentul ăsta doar în mică măsură suntem acolo și asta încercăm să schimbăm, să ne gândim cum putem folosi resursele acestea limitate cu mai mult folos pentru oameni”.
Reporter: Efectiv, WWF ce face? Aveți legătură directă cu turiștii, vă întâlniți să strict cu rangerii din parcurc, le sugerați cum ar trebui să acționeze?
„Tot ce ați spus și mult mai mult. Am făcut un studiu de opinie. Turiștii care ieșeau din parc după ce au avut o zi de vizită, de drumeție sau au vizitat ceva. I-am pus să completez un chestionar de satisfacție. De ce sunt mulțumiți, de ce nu sunt nemulțumiți? Li se pare că-i mizerie, li se pare că-i curat, sunt suficiente toalete, nu sunt suficiente parcări. Și-ar dori un ghidaj, cât ar fi dispuși să plătească pentru un ghidaj personalizat? Deci o grămadă de întrebări de genul acesta, ca să avem niște date concrete, nu ce simțim noi sau ceea ce ni se pare nouă”.
Reporter: Ca să ajungem la obiective, trebuie să folosim drumuri județene, drumuri comunale și drumuri forestiere.
„Drumurile comunale sunt cele mai bune în momentul acesta, alea stau cel mai bine. În schimb, drumurile județene stau cel mai prost. Există proiecte, dar eu cred că de 10 ani aud de ele. Noi ne-am dori să le vedem realizate, dar nu îți poți face un calcul sau un buget, să spun, luând în considerare că se vor realiza. Și atunci lumea vine chiar și în condițiile acestea de drum și te gândești cum poți să-i faci să se miște cât mai puțin, cât mai mult pe jos, cât mai mult cu bicicleta, cât mai mult cu căruța în zonă. Adică să nu facă niște transferuri interminabile. Dacă vii într-o zi de la Timișoara și vrei să ajungi până la Ochiul Beiului și te întorci înapoi seara, e clar că o să ai o zi horror. Și dacă ar fi drumul ok, probabil am avea de două ori mai mulți turiști pe zi, dar ce rămâne în urma lor ar fi de două ori mai mult praf și zgomot și nu neapărat de două ori mai mulți bani”.
Reporter: Și s-ar crea cu siguranță și ambuteiaje și turistul tot nervos ar fi.
„Exact. Dacă drumul ar fi perfect, ar veni de două ori mai multe mașini, trebuie să se parcheze undeva, unde merg la toaletă, ce mănâncă ei?”
Despre accesul la Ochiul Bei, am vorbit și cu Marinel Lazăr, ranger la Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița. Acesta mărturisește că a auzit numeroși nemulțumiți de infrastructură.
„La intrarea în Potoc urci puțin, după aceea cobori până la Podul Bei, acolo se formează și traseul de la Tunele, undeva în dreapta”.
Reporter: Acolo se formează primul ambuteiaj de mașini.
„Da, când este aglomerație, așa este, asta înseamnă în zilele de sărbătoare, respectiv în zilele de weekend”.
Reporter: Cum se descurcă turiștii care vin cu autocarul?
„Autocarele se lasă sus în Potoc.”
Reporter: Apoi, urmează un drum forestier. Cine ar trebui să-l administreze?
„Este administrat de Ocolul Silvic Sasca Montană. E pietruit și poți ajunge la Ochiul Bei, dacă ai mașina cu garda mai înaltă. Nu e chiar așa ușor. Eu locuiesc în zonă și sunt la a doua mașină de teren pe care o stric”.
Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița are o suprafață de 37.100 de hectare, din care 29.786 de hectare păduri, din acestea 14.500 de hectare aflându-se în zone de protecție strictă sau integrală. Totodată, parcul adăpostește peste 4.200 hectare de pădure seculară de fag inclusă în patrimoniul natural UNESCO.
