‘’Sub apă’’: Un spectacol ce ’’inundă’’ sala de teatru cu răspunsuri la întrebări pe care încă nu ni le-am pus, dar ele există!
De la Ana la A(Mara), lacrimile dintr-un zid de mănăstire au făcut un lac din care uneori se vedea crucea vechii biserici… Mitul Anei lui Manole a fost revelația finalului celui de-al treilea spectacol ‘’Sub apă’’, dramatizare Ionuț Vișan, regia Horia Suru.
Articol editat de Anca Bălălău, 17 martie 2025, 13:01
Ana a devenit A(Mara)-personajul ce bântuie prezentul ca un blestem și și-au arătat împreună, prin vocile actorilor, vulnerabilitatea, durerea, îndumnezeirea fiecăruia dintre noi. Mai ales că, în ziua de azi, ni se cere să putem, să facem, să avem, să fim eficienți, să funcționăm. Să fim… pe cine mai interesează cum suntem? Ce simțim ? Ce Ane -A(Mare) le ducem pe sânge, ne sunt mame, iubite, surori…
Ceea ce este semnificativ și m-a copleșit, este modul prin care Richard Balint și Andrei Mihai Pleșa s-au întrupat în sufletul și în durerea Anei… A(Marei). Cât de frumos și-au conservat vulnerabilitatea Theodoara Pintilie și Oana Liciu Gogu. Cu toții într-o vârstă cristică, rămânând la un moment dat în starea de „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” – „Eli, Eli, lama sabahtani’’, știind că vor coborî vii de pe Cruce ca și tâlharul ispășit. Este acesta trecutul care ne alimentează vulnerabilitatea?
Vulnerabilitatea e considerată în lumea asta ca un punct în minus și n-am înțeles niciodată de ce. A-ți arăta sentimentele face parte din vulnerabilitate. Este o forță, nu o slăbiciune. Conflictul dintre generații, conflictul tău interior, regretele, împreună dovedesc că dacă eu îmi permit să-ți arăt ce simt înseamnă că sunt foarte puternic. Acolo e puterea unui om: a fi tu și a fi tu până la capăt. Da, dar e loc și pentru din ce în ce mai multă durere.
Se face prea mult loc pentru durere, cumva, ea vine sub înfățișarea unor pești uriași care alunecă prin valurile vieții noastre?
‘’Sub apă’’, este mai mult decât prima recuperare a emoției și mai puțin decât revelația următorului spectacol. ‘’Sub apă’’ este o cronică la cronică ce se scrie cu fiecare reprezentație, fiindcă o dată acceptată vulnerabilitatea ea stă peste capetele noastre ca o coroană hamletiană întoarsă… ca apoi să se transforme în coroana de spini pe care durerea o transformă în – „Eli, Eli, lama sabahtani ‘’.
‘’Sub apă’’ este un spectacol ce inundă sala de teatru cu răspunsuri la întrebări pe care fiecare dintre noi încă nu ni le-am pus, dar ele există acolo undeva în sufletul nostru ca niște pești care vânează clipele de liniște sau de agonie.
Spectatori din Timișoara, Arad sau Drobeta Turnu-Severin au venit vineri la Reșița să-și trăiască vulnerabilitățile.
‘’Nu am crezut că se poate face un astfel de spectacol în România. Cred că este o reprezentație unică pe plan national. Nu-mi pare rău că am venit, este tulburător’’, ne-au mărturisit cei interveviați.
Actorii Richard Balint și Oana Liciu Gogu știu să dăruiască, iar Theodora Pintilie și Mihai Andrei Pleșa știu să construiască cu ceea ce li s-a dăruit.
Horia Suru este la prima colaborare cu Teatrul de Vest Reșița și a demonstrat că Emoția, marele absent al vieții cotidiene, al articolelor de presă, al scenelor mari și mici, emoția, marele dușman al A.I. face diferența. A consolidat o echipă puternică și fără niciun strop de ipocrizie ne-a pus o oglindă în față în care ne-am văzut fiecare fiecare regret, fiecare cădere, fiecare sentiment, toate scoase de ’’Sub apă’’ și eliberate. Și-a luat cu el în construcție oameni devotați scenei, Adrian Damian, scenograf, Cari Tibor, musician, Videodesign by Electronic Resistance, care adaugă un element vizual captivant.
Dramatizarea aparține lui Ionuț Vișan, actorul reșițean care se află la debutul său ca dramaturg.Un debut ce scrie istoria culturală a teatrului reșițean prin punerea în scenă a legendei Lacului Secu,din preajma Reșiței, care a acoperit un sat întreg, în anii 60 din secolul trecut.
Totuși, să nu uităm că la realizarea acestei producții au colaborat patru artiști laureați ai Premiilor UNITER, conferind spectacolului o valoare artistică deosebită.
Managerul Teatrului de Vest, Florin Gabriel Ionescu și-a dovedit vulnerabilitatea pentru performanță și a reușit să contribuie astfel la punerea Reșiței la un reper ce performează în turismul cultural.
Și, da, spectacolul s-a legat, construit, asemeni Meșterului Manole după zidirea Anei, zidul e stabil. Ana și A(Mara), într-un fel sindromul românesc al creației, vulnerabil, dureros și legendar, au dat actorilor excepționali puterea să-și -consolideze și să-și asume propriile vulnerabilități și să-și plătească prețul pe care teatrul îl cere-desprinderea din mediocritatea unei lumi care nu mai știe să plângă, să sufere, să lupte, să aprecieze și să se reinventeze asumându-și prin toate căderile și toate rănile, firescul puterii de a merge mai departe.
La final, metafora lui Peter Brook mi se pare relevantă: ‘’Unde începe teatrul? Când un om trece printr-un spaţiu gol şi altul priveşte. Punct. De-aici plecăm. Unde ajungem e foarte departe, dar de-aici plecăm.”
Am plecat de la Teatrul de Vest cu gândul de a mă întoarce… vulnerabil și emotiv, gata pentru a găsi punctul de unde viața teatrală începe din nou la Reșița!
Urmărește-ne și pe Google News
Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro
