Plugușorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezență nelipsită în cadrul acestei colinde.
Plugușorul se recita din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Dar se spune că, mai demulţ îl practicau numai bărbații in puterea vârstei.
Unii cercetători leagă obiceiul de începutul primăverii, când se sărbătorea, mai demult, Anul Nou. Această părere este susţinută şi de etnologul Mircea Taban de la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa:”Ce rost ar avea să tragi brazdă în curtea gospodarului, în pământul îngheţat şi să pomeneşti de arat şi semănat în plină iarnă? Deci acest lucru ne spune clar că acest obicei s-a petrecut şi în vremuri străvechi, într-un alt sector temporar, primăvara. Pluguşorul este de fapt o evocare a primăverii” – spune acesta. Odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat și obiceiul. Ca rasplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnați, pentru care se mulțumea.
În prezent, pe la case, în sate și la orașe, Pluguşorul se practică în cete mici, de copii, pană în dimineața Anului Nou. În unele locuri se mai practică Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flăcăi. Dar în Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost înlocuit de buhai.
