Masacrul minerilor din Lupeni în 1929. The New York Times: „Scene sfâşietoare. Peste 20 de cadavre au fost puse în care de bălegar şi duse în grabă la groapă”

Se împlinesc 87 de ani de la masacrul din Lupeni, petrecut în 5 – 6 august 1929. Greva minerilor a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatarii care au ocupat şi închis uzina electrică a exploatării de cărbune.

Articol editat de Mirabela Afronie, 6 august 2016, 11:23

Ziua Minerului este celebrată sâmbătă, în oraşele Văii Jiului, iar cu această ocazie vor fi omagiaţi cei care şi-au pierdut viaţa în cele mai cumplite revolte ale minerilor din secolul trecut, care au avut loc în 5 – 6 august 1929. Greva minerilor nemulţumiţi de condiţiile de lucru şi de salariile mici a fost stinsă în urma unor represalii crunte, în timpul cărora peste 20 de oameni au murit şi un număr impresionant de mineri, peste 200, au fost răniţi. Evenimentele din Lupeni au fost relatate pe larg în presa internaţională, iar jurnaliştii marilor ziare din Statele Unite ofereau descrieri oripilante ale „vânătorii de oameni” care a urmat protestelor. The New York Times a fost unul dintre ziarele care au prezentat pe larg, în mai multe articole, desfăşurarea evenimentelor, al căror ecou a făcut înconjurul lumii. Primul articol al jurnaliştilor de la The New York Times, despre conflictul sângeros din Valea Jiului a fost publicat în 7 august, cu titlul: „16 mineri români ucişi de soldaţi. Un alt raport arată că 58 au murit, iar 200 au fost răniţi, după ce trupele au deschis focul asupra greviştilor”. În 5 august, circa 3.000 de mineri de la minele Ileana, Victoria, Aurelia, Ştefan şi Carolina au refuzat să intre în subteran şi s-au îndreptat spre centrul oraşului Lupeni. Ortacii au ocupat apoi Uzina electrică din localitate, iar activitatea ei a fost oprită. Intervenţia în forţă a armatei, pentru dispersarea minerilor a provocat masacrul.

Au deschis focul spre mulţime

„În timpul nopţii, o companie de de frontieră şi un regiment de infanterie a fost adus în Lupeni. Dimineaţa, cei din companie au încercat să repornească staţia electrică pentru a preveni sufocarea minerilor din subteran, dar greviştii au menţinut un cordon în jurul acesteia. Trupele au înaintat, iar procurorul de stat a făcut o ultimă cerere către mineri, să se retragă de la staţia electrică. Pentru că s-a dovedit fără niciun efect, cinci companii au primit ordin să tragă în mulţime. Când focul a încetat, peste 200 de oameni au rămas căzuţi la pământ. Acţiunea militarilor a stârnit o mare indignare minerilor. Unele rapoarte arată că au existat 58 de morţi şi sute de răniţi. Există îngrijorarea că bătălia se va extine în întreg districtul Lupeniului”, informa The New York Times, în numărul din 7 august 1929.

Peste 20 de victime, oficial

În numărul din 8 august 1929 al ziarului The New York Times, jurnaliştii au continuat să relateze despre mascarul din Lupeni, într-un articol cu titlul „Numărul morţilor în revolta minerilor creşte”. Jurnaliştii afirmau că doi soldaţi se numărau printre victime. „Numărul decedaţilor în confruntările dintre mineri şi soldaţi, întâi estimat la 16, este mai mare. S-a admis oficial că sunt 20 de morţi. Unele publicaţii susţin că este vorba de 40 de morţi”, scriau jurnaliştii americani. Două zile mai târziu, The New York Times publica un reportaj cu titlul „Greviştii morţi sunt duşi în grabă cu căruţele spre morminte”, în care preciza că numărul oficial al victimelor masacrului din Lupeni a fost de 22 de persoane, majoritatea mineri, iar autorităţile s-au grăbit să îi îngroape, ducând cadavrele la groapă cu căruţele de transport bălegar.

Lupeni 1929, localnici alungaţi cu baionetele din cimitir

„S-au petrecut scene sfâşietoare la înmormântarea celor 22 de victime ale trupelor care au deschis focul asupra greviştilor de la Uzina Electrică, după ce minerii au oprit din funcţiune maşina de pompare. Un cordon de militari înconjoară spitalul în care se află mai mult de 200 de răniţi, în timp ce mai multe mii de muncitori care s-au adunat afară au fost alungaţi cu baionetele. Cadavrele au fost puse în sicrie rudimentare şi încărcate pe căruţe de cărat bălegar care au fost furnizate la ordinul directoratului minelor. Când au apărut carele şi sicriele au fost încărcate s-au făcut auzite lamentaţii amare, cortegiul fiind îndemnat de militari să grăbească pasul. Mulţimea imensă adunată lângă cimitir a fost împinsă înapoi mai multe sute de metri, şi la patru ore după înhumarea morţilor o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul în poziţie de tragere. După înmormântare, ofiţeri precedaţi de toboşari, au citit un ordin prin care se impunea starea de asediu după ora opt seara, ordonând ca toată lumea să fie în casă la acea oră, deşi era o seară sufocantă.

Toate hotelurile şi restaurantele, inclusiv cele ale staţiunii, sunt închise, iar vânzarea de băuturi alcoolice este interzisă până la noi ordine. Detaşamente de soldaţi continuă să răscolească pădurea în căutarea cadavrelor, căci mulţi din cei grav răniţi au fugit panicaţi după deschiderea focului. N-au fost găsite alte cadavre, dar 25 de mineri încă lipsesc de la căminele lor. Deşi afişează un calm exterior, temperamentul localnicilor, se spune că este periculos. În continuare au loc arestări, iar trenuri cu trupe încă mai sosesc în regiune”, relatau jurnaliştii de la The New York Times, în ediţia din 10 august 1929.

Sursa: adevarul.ro