Ionuț Chisăliță, în sprijinul copiilor cu dizabilități
Accesibilizarea clădirilor de interes public constituie obligaţie, potrivit Legii nr. 448/2006, art. 4 “Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte” iar art. 5, pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că “accesibilitate este ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate”. Astfel, am considerat oportun completarea şi modificarea după cum urmează:” Articolului 25 – alin (3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală. În mod excepţional, pentru copii cu dizabilităţi locomotorii, se vor achiziţiona elevatoare sau procesul instructiv educativ ( orele de curs / activități extrașcolare), se vor desfășura in mod obligatoriu într-o sala de clasa la parterul unităţii în vederea integrări acestora în învăţământul cu frecvenţă”, pentru a conferi drepturi egale copiilor cu probleme locomotori.
(Birou Senatorial Senator Ioan Narcis Chisăliţă)
Articol editat de Sebastian Dragomir, 30 martie 2018, 15:00
Integrarea școlară reprezintă procesul de includere în școlile de masă sau în clasele obișnuite, la activitățile educative formale și nonformale, a copiilor considerați ca având cerințe educative speciale.
Conform legislației în vigoare, persoanele cu dizabilități, oricare ar fi natura sau gradul de handicap, au dreptul la o educație școlara gratuită, adaptata la nevoile si dorințele lor. Persoanele cu dizabilităţi si familiile acestora sunt principalul factor de decizie cu privire la alegerea formei de educație/ învățământ – obișnuit, special, alternativa educațională etc.
In condițiile școlarizării în învățământul de masa, autoritățile educaționale şi cadrele didactice au obligația de a cunoaște modalitățile de lucru cu elevii cu dizabilităţi integrați, de a adapta structurile şi organizarea școlară, curriculumul şi modalitățile de examinare a progresului în învățare.
Din păcate în România s-a constatat cel mai des existenta spatiilor inadecvate şi/sau a incintelor inadecvat amenajate ale școlilor şi claselor, precum şi lipsa accesibilităților pentru copiii cu dizabilităţi (mai ales locomotorii).
Cele mai multe unităţi de învăţământ nu respectă normele de construire a rampelor, care de obicei sunt imposibil de urcat sau de coborât. De altfel, acestea nu au nici lungimea corespunzătoare, nici balustrade de sprijin, îngreunând deplasarea persoanelor cu probleme locomotorii.
Accesibilizarea clădirilor de interes public constituie obligaţie, potrivit Legii nr. 448/2006, art. 4 “Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte” iar art. 5, pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că “accesibilitate este ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate”. Astfel, am considerat oportun completarea şi modificarea după cum urmează:” Articolului 25 – alin (3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală. În mod excepţional, pentru copii cu dizabilităţi locomotorii, se vor achiziţiona elevatoare sau procesul instructiv educativ ( orele de curs / activități extrașcolare), se vor desfășura in mod obligatoriu într-o sala de clasa la parterul unităţii în vederea integrări acestora în învăţământul cu frecvenţă”, pentru a conferi drepturi egale copiilor cu probleme locomotori.
(Birou Senatorial Senator Ioan Narcis Chisăliţă)
