Generaţii de români o ştiu ca fiind Doruleţ pe aniversata de azi a Teatrului Românesc, Rodica Mandache.
De o inimaginabilă delicatețe, Rodica Mandache este copilul ce te face să îți aduci aminte de tine când erai copil visător, sau eventual să regreți că nu ai fost niciodată așa.
„Totul e să ai o energie a ta, să ai o hidrocentrală personală din care să te hrăneşti. Eu sunt o actriţă nesigură, dar în nesiguranţa asta există o siguranţă, acesta e paradoxul”.
A venit pe această lume pe 13 aprilie 1943, în Iași. S-a hotărât să devină actriță după ce a văzut-o pe Marieta Deculescu, în rolul Necunoscutei, din piesa „Steaua fara nume”, de Mihail Sebastian. Imediat dupa terminarea liceului „Oltea Doamna”, în anul 1960,apoi a urmat cursurile secției de Actorie a Facultății de Teatru din cadrul „Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ‘I.L.Caragiale'” (IATC) București, în anul 1964, la clasa prof. univ. Octavian Cotescu, Pop Marțian.
Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu marele fotograf, Aurel Mihailopol și împreună au o fiică. În 1980 a fost partenera lui Florin Piersic în teatrul tv „Visul unei nopti de iarnă”, de Tudor Muşatescu. Personajul Doruleț nu o încânta prea tare, dar devine rolul reper din cariera sa artistică.
În „Visul unei nopţi de iarnă”, Rodica Mandache a impresionat prin jocul de un firesc cutremurător şi prin apariţia apropiată de candoarea copilăriei, pe care și-a păstrat-o.
„Am o carieră în care am ieşit învingătoare, pe care am făcut-o ostăşeşte, ca un soldat din infanterie. Am muncit mult pentru ea şi am ajuns într-un loc unde sunt respectată, nu ştiu dacă iubită, nu cred. Sunt mândră pentru că am învins de fiecare dată pe oricine a fost contra mea”, mărturisește Rodica Mandache.
Pe lângă activitatea de scenă, Rodica Mandache este și dascăl de actorie la Universitatea de artă „Hyperion”.
A primit Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, pentru rolul Adel din piesa joi.megaJoy de Katalin Thuroczy, în anul 2007.
„În general, am fost norocoasă, am dat de oameni frumoşi, buni şi atât de mulţi, încât să pot să-i uit pe ceilalţi. Mă bucur că nu s-a uscat ceva în mine, că nu s-a stricat şi încă pot să iubesc. Mă bucur că sunt vie. Şi că mă pot implica într-un lucru care nu ştiu dacă are şansa de ajuns la lumină”, rezumă cu delicatețe Doruleț.
Rodica Mandache este oglinda în care lacrima adapă frumosul, omul despre care nu poți să spui ce vârstă are, ci doar că prezența sa te atinge ca un buchet de lăcrămioare ce parfumează mâna care le-a cules.
În anul 2020,la Craiova la Gala Premiilor UNITER, Rodica Mandache a primit „Premiul pentru întreaga activitate”!
La mulți ani, Doruleț! Respect, Rodica Mandache!
Anca Bica Bălălău
