Istoria Banatului a fost înobilată şi de oamenii slovelor care au învelit-o în ADN-ul sufletului lor şi de acum un astfel de suflet a plecat să o ducă în veşnicie… un om, un cărturar, un patriot ne-a părăsit în această săptămână pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi pentru a se ruga în limba română la El pentru binecuvântarea acestor locuri Nicolae Danciu Petniceanu!
A fost socotit un ,,scrib de Banat,,, a iubit aceste locuri şi a trăit arzând în flcăra acestei iubiri pe care ne-a lăsat-o ca o stare de veghe…
Despre regretatul cărturar Nicolae Danciu Petniceanu, o fidelă prietenă a radioului reşiţean, actriţa Teatrului Municipal “Traian Grozăvescu” din Lugoj, Maria Rogobete, ne-a mărturisit:
„Despre Nicolae Danciu Petniceanu, autor complex originar din Craina bănățeană, poți să vorbești cu bucuria unor izbânzi ale autorului, ziaristului, omului de condei, omului cetății, ori să afli că spiritul lui de polemist neînduplecat în jurul unor idei și proiecte care din păcate nu ne mai rețin decât sporadic interesul, mai au sorți de izbândă.
Nicolae Danciu Petniceanu a fost scriitorul care a insistat să nemurească valorile bănățene dintotdeauna prin ceremoniile instalării de plăci memoriale în varii geografii ale provinciei, pe gazetarul care, inițiind ani la rând publicații proprii, a folosit spațiul tipografic pentru o aceeași cauză nobilă: să cinstească toate aceste valori, să apere la modul vulcanic cu putință prioritățile provinciei în cadrul integralei civilizației românești, să rupă prietenii de durată, doar pentru că foști amici și colegi de condei nu-i împărtășeau toate convingerile.
S-a născut în Sâmbăta Paștelui, în satul Petnic din Caraș-Severin, 11 aprilie 1936, și a trecut la cele veșnice tot într-o zi de sărbătoare, ziua de Sfânta Maria, 8 septembrie 2020.
Prezența acestui munte de cultură ne-a inspirat încredere, iubire de carte, optimism, zâmbea celor timizi dându-le curaj să treacă pragul lumii culturale.
A fost o personalitate marcantă în cultura românească, se semna simplu N.D.P. pe zecile de cărți scrise de mâna lui. Cu un umor ieșit din comun, dinamicul, cărturarul, generosul Nicolae Danciu Petniceanu făcea ca toți cei din jur să se simtă în largul lor la simpozioanele organizate de domnia sa, aducând zâmbetul pe față tuturor participanților. Dreptatea, patriotismul și profesionalismul ce-l caracterizau, au făcut din cunoscutul scriitor bănățean un simbol al culturii poporului român.
Din povestirile lui, copilăria trăită în greutăți i-a întărit fizicul și psihicul astfel încât omul Nicolae Danciu Petniceanu a apreciat toate lucrurile frumoase din jur, apoi a creat la rândul său opere de mare valoare.
Mama scriitorului, Danciu Ioana, a fost muncitoare ocazională pe la avuții satului, iar tatăl său, Radu Nicolae, a fost căruțaș, lucra cu caii și căruța la pădure, căra lemn de construcție (brazi) și mușchi verde pentru vapoarele din Portul Orșova, în ortăcie cu preotul Traian Nemoianu, parohul satului Petnic, și cu Pătruț Domășneni, primarul Petnicului. Tatăl era născut în Prigor, în Valea Almăjului iar bunicul patern este prototipul personajului Obreană Mihail din romanul ”Bigamul”, Oprea Mihail stătuse 21 de ani prizonier în Siberia, după Primul Război Mondial.
Nicolae Danciu Petniceanu a urmat patru clase primare în satul Petnic, iar în anul foametei, 1947, tatăl său l-a retras de la școală, însă a urmat ciclul doi, la școala elementară din comuna Iablanița, prin grija profesoarei (învățătoare) Maria Trailovici, soție de preot. Datorită acestei doamne, elevul Nicolae Danciu a urmat Școala Medie Tehnică Siderurgică din Reșița având chiar și o bursă specială. Cu o inteligență aparte, curaj, dăruire și fermitate, tânărul Danciu a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, președinte al comisiei guvernamentale la examenul de licență fiind academicianul Ion Cuteanu. A urmat apoi Universitatea de Marxism (curs seral), Școala Regimentală de Tancuri din Bacău ( UM 01368), (1956-1957), Școala nr.3 Ministerul de Interne (1957-1958), București, Școala (curs) de vize și pașapoarte naționale și internaționale. A fost căsătorit cu Ana Danciu și are doi copii pe nume Caius și Mircea.
Cărturarul s-a impus, prin cercetările sale, într-un veritabil și desăvârșit eminescolog, contribuind prin scrierile sale la îmbogățirea zestrei științifice și culturale ale vorbitorilor de limbă română. Ne-am simțit onorați de prezența domniei sale în Lugoj, la evenimentele organizate cu ocazia zilelor Eminescu, pledoariile sale inedite au fost primite cu mare interes.
Romanele sale, volumele de nuvele și povestiri, proza scurtă au evidențiat crâmpeie și fizionomii umane din acest colț de țară românească iar stilul său, când grațios, când viforos, a reușit să atragă atenția inclusiv inamicilor lui de idei și atitudini civice și să impună categoric un scriitor autentic.
A fost și un bun îndrumător pentru cei tineri, atât cât i s-a îngăduit să fie, a găzduit în foile sale debutanți dar și oamenii scrisului maturizat, scriitori care i-au fost alături, la bine și la greu, lideri ai culturii provinciei. Practic el și-a considerat viața o luptă asiduă și continuă și eforturile lui aveau drept călăuză idealul național-popular, poate prea național ca să fie întrutotul înțeles de ceilalți, poate prea lipit de nevoile și grijile celor săraci și mulți ca să nu fie ironizat și pus la zid de indivizi cu idei fariseiste, mârșave, bieți simulanți ai patriotismului doar atunci când e nevoie să-și edifice podiumuri false ori să obțină succese electorale.
Fondator al revistei ”Vestea” din Mehadia, președinte și fondator al Societății Literar Artistice ”Sorin Titel” din Banat, creatorul unor ample acțiuni culturale, a organizat întâlniri literare, comemorări în memoria celor trecuți în lumea de dincolo, lansări de carte, montări de plăci comemorative, busturi, etc, atât în comuna în care a trăit, Mehadia, locul Cetății atât de cunoscute, cât și în multe orașe din țară dar și din străinătate.
Iată că a scris până în ultima clipă a vieții sale, ultima carte fiind ”Nașul lui Eminescu” care a apărut în luna ianuarie a acestui an, 2020, la Editura LEGART din Timișoara, o carte dedicată împlinirii a 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești, o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca iubitorilor poetului nostru național, o carte care aduce informații prețioase despre Mihai Eminescu și anume debutul său literar.
De parcă și-ar fi simțit sfârșitul, ”Scribul de Banat”, cum mai era numit scriitorul, a încheiat acest redutabil volum cu un capitol de Iconografie în care sunt reproduse cele mai importante imagini din viața și activitatea sa de-a lungul celor 40 de ani de activitate literară și publicistică.
Un început de toamnă trist atât pentru familia prozatorului, cărturarului, jurnalistului, scriitorului, Nicolae Danciu Petniceanu, cât și pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au citit. Sensibil, discret, simplu și modest, bănățeanul îndrăgostit de opera eminesciană a plecat la Dumnezeu lăsându-ne cadou cărțile sale în care trăiește puterea spiritului românesc, în care se îmbină perseverența cu plăcerea, existența cu frumusețea, curajul cu dăruirea, seriozitatea cu succesul.
Din păcate viitorul Simpozion ”Serbările Cetății” o să fie lipsit de prezența celui care i-a dat viață, Nicolae Danciu Petniceanu, cetățean de onoare al comunei Mehadia, o personalitate marcantă în cultură și literatură.
Când se întâmplă să cunoști un astfel de om devotat peticului de pământ natal te simți mai adevărat și solidar cu toți aceia care și-au făurit și ei un plan al izbândirii prin cultură, prin cultivarea tradițiilor, prin întreținerea incandescențelor de care au nevoie elanurile comunității din preajmă. Și nu ne rămâne decât , fiecare în felul său, să le cinstim memoria.
Ușa albă a bibliotecii sale din Mehadia a lăsat-o deschisă pentru toți iubitorii de carte și de neam, nopțile petrecute de N.D.P, scriind, ne spun: Bine ați venit!
Cu tristețe și regret pentru tragica despărțire, iubitorii de cultură din Lugoj, în special actorii Teatrului Municipal Traian Grozăvescu, transmit sincere condoleanțe familiei îndurerate!
E adevărat, am pierdut un mare scriitor, un adevărat român, un suflet extraordinar, un om cu simțul realității, al bunătății, al blândeții, un iubitor al gliei românești.
Dumnezeu să-l primească și să-l odihnească în Împărăția Sa!”
Nicolae Danciu Petniceanu, în calitate de preşedinte fondator al “Societăţii Sorin Titel din Banat”, şi-a pus o amprentă puternică pe realizarea unor lucrări omagiale Mihai Eminescu: plăci comemorative, montate şi sfinţite pe faţada primăriei vechi din Timişoara, pe faţada liceului german, unde a existat Teatrul comunal din Timişoara unde trupa Pascaly a dat reprezentaţii, în 1868, cu Mihai Eminescu în ipostaza de sufleur, la intrarea în parcul Coronini din Timişoara, pe faţada bibliotecii Ion Creangă din Timişoara.
Preşedintele Societăţii “Sorin Titel” a mai editat următoarele cărţi cu şi despre Eminescu: “Domnul Eminescu soseşte iarna”, “A sosit Domnul Eminescu” şi “Voievodul mihail”. Tot la iniţiativa Societăţii Sorin Titel s-a ridicat Monumentul Mihai Eminescu din comuna Dumbrăviţa, Timiş, realizat de sculptorul Luigi Varga, în 2009. Şi nu omitem să menţionăm că Societatea literar-artistică Sorin Titel din banat, editează, din anul 2000 până în prezent, Revista Eminescu.
Iubitor de Eminescu, Nicolae Danciu Petniceanu spunea: “MIHAI EMINESCU este Biblia neamului românesc, atâta vreme cât soarele răsare pe cerimea de la Ipoteşti”.
Acum „pe cerimea de la Ipoteşti şi Banat” sufletul acestui cărturar român odihneşte şi luminează.
Veşnica sa pomenire!
Condoleante familiei!
Anca Bica Bălălău
Sursa foto: Maria Rogobete
