Motto: „Binecuvântarea generaţiilor viitoare va fi răsplata noastră nepieritoare”. Regele Ferdinand
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost cel de-al doilea Rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.
Ferdinand a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
Regele Ferdinand I este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României. Personalitatea sa este strâns legată de momentul Marii Uniri precum şi de definitivarea acelei Românii Mari la care visăm cu toții şi de care ne aducem aminte cu emoție. Om de o vastă cultură, poliglot şi botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor, sub cârmuirea sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern.
Regele Ferdinand a emis la 28 octombrie 1926 Decretul regal nr. 245 prin care se aproba statutul şi prospectul de emisiune a Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România.
În octombrie 1926, Regele Ferdinand I a contribuit esenţial la înfiinţarea radioului public din ţara noastră, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România, la doar şase ani distanţă de primele posturi care au emis din Marea Britanie şi din Franţa. Primul semnal în eter al radioului avea să fie lansat la 1 noiembrie 1928.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, la doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani extraordinari pentru istoria României. Ferdinand a murit în urma unui cancer de colon, fiind înmormântat la Curtea de Arges alături de Regele Carol I şi Regina Elisabeta.
Ferdinand I a fost „Întregitorul de țară”, sub sceptrul său realizându-se Marea Unire din 1918-cel mai important act din istoria poporului român.
Regelui Ferdinand „Întregitorul” îi succeda în poziția de Cap al Statului nepotul său, Principele Mihai , în vârstă de cinci ani și opt luni, care a devenit al doilea rege al României Mari, sub numele de Mihai I, dar care, din cauza minoratului, va domni sub regență.
A fost nevoie ca un copil să devină rege al României deoarece tatăl său, principele Carol al României, renunțase la prerogativele de moștenitor al Coroanei.
Majestatea Sa s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena. Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, iar din partea mamei nepot al regelui Constantin al Greciei. Astfel, Mihai al României este descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei, Portugaliei șamd. Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă, cât și paternă. Este văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Destinul său, poate cel mai uman, mai puţin „absurd”, mai cald… este, poate mai mult decât celelalte, o Poveste. Despre viaţă şi despre putere, despre iubire şi despre moarte. Chiar dacă multor generaţii le-a lipsit din cărţile de istorie, Regele este istoria însăşi. O istorie scrisă cu devotament şi supunere doar în faţa principiilor de onoare şi bun simţ, o istorie al cărei Suveran a fost, este şi va rămâne Mihai I al României, cel care rămâne simbolul umanităţii şi conştiinţei unui popor la fel de greu încercat de istorie, un Rege al lacrimii şi Dorului de ţară, un Rege al Durerii neamului românesc, dar ale cărui rădăcini nici un vânt ne le-a smuls.
„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” mărturisea Regele Mihai I. Fără Majestatea Sa lumea de mâine nu va mai fi la fel… dar „ce păstrează omul în adâncul inimii sale nu poate fi luat de moarte”.
Anca Bica Bălălău
Sursa:wikipedia
Sursa foto:Historia
