O poveste de viaţă ca un film, începea pentru Cătălin Dorian Florescu pe 27 august anul 1967 în orașul Timișoara, acolo unde a văzut lumina zilei.
Pentru că viaţa este o călătorie prima sa ieşire din ţară a făcut-o la vârsta de 9 ani în Italia și America, întorcându-se în România după 8 luni.
Apoi, în vara anului 1982 susținea admiterea la liceu,dar România cenuşie de atunci avea să determine familia sa să fugă în aceeași vară în statele Confederației Elvețiene cu cele 26 de cantoane și semicantoane.
Din acel an, 1982, locuiește în Zürich, primind între timp cetățenie elvețiană.
A studiat psihologia și psihopatologia la Universitatea din Zürich. După absolvire, în 1995, a lucrat până în anul 2001 ca psihoterapeut într-un centru de reabilitare a narcomanilor.
De cinci ani s-a perfecționat în terapia gestaltistă, iar din decembrie 2001 este este scriitor liber-profesionist în Zürich.
Şi pentru că filmul vieţii sale este unul frumos, eleveţianul de origine română, Cătălin Dorian Florescu este proaspătul laureat la cea de-a X-a ediție al Premiului Internațional Literar al Alpilor, din Trento, „Premio Frontiere-Grenzen” cum mai este numit.
La acestă ediţie a concursului literar s-au înregistrat câteva recorduri importante: aproape trei sute de povești trimise și șase țări reprezentate.
Ceremonia de premiere a avut loc la Palazzo delle Miniere din Fiera di Primiero.
Bănăţeanul nostru a fost premiat la secțiunea povestiri. Povestirea sa, „Ich muss Deutschland”, inclusă în colecția „Der Nabel der Welt”, a fost aleasă de juriul ca exemplu de „text neorealist concentrat, în care Europa de ieri și de azi iese la iveală, cu dramele, marginalizările și zidurile ei, cu actele de rebeliune, individuală sau colectivă, cu frica de celălalt și cu gândul că cineva dorește să domine”, precum și pentru „remarcabile calități stilistice”.
Cătălin Dorian Florescu este autorul mai multor romane cu o construcție narativă ramificată și surprinzătoare, romane ce ating teme precum: exilul, prietenia, căutarea identității, parte a poveştii sale de viaţă, cadre din filmul multor emigranţi români ce relevă nevoia de realiza portetul unor trăiri determinate de condiţia celui nevoit să îşi părăsească patria, dar niciodată ADN-ul românesc.
Cătălin Dorian Florescu este câştigătorul multor premii dintre care putem enumera:
2001 Premiile Pro Helvetia și Hermann Lenz pentru romanul Vremea minunilor publicat la Editura Pendo din Zürich în anul 2001
2002 Premiul Adelbert von Chamisso
2003 Premiul Anna Seghers
2008 Dresdner Stadtschreiber
2011 Cartea anului în Elveția (premiul Schweizer Buchpreis), pentru romanul Jacob beschließt zu lieben („Jacob se hotărăște să iubească”), acordat de Uniunea Editorilor și Librarilor din Țara Cantoanelor
2012 Premiul de Literatură Eichendor
Elveţianul de origine română, Cătălin Dorian Florescu a reuşit în ţara de adopţie a lui Dinu Lipatti, cel care a fost profesor de pian la Conservatorul din Geneva şi care şi-a continuat cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizănd în studio imprimări pe discuri.
Astăzi, Cătălin Dorian Florescu este unul dintre cei mai cunoscuţi români în viaţă din ţara cantoanelor, dovedind că România este cunoscută şi apreciată prin Cultură!
Şi filmul său continuă, Regizorul cel Mare având pregătite cu siguranţă multe cadre în care Cătălin Dorian Florescu este Eroul multor vise, ce îşi văd împlinirea prin succesul său, ale multor români ce duc România în lume!
Anca Bica Bălălău
Sursa: wikipedia