„Dragostea mea s-a menit a fi Teatrul Radiofonic,  pentru că propune printre altele cel mai spectaculos pariu pe care îl poate imagina vreo îndeletnicire artistică dintre cele care populează visele realizatorilor teatrului radiofonic: să vezi, auzind! Radioul este locul unde mi-am trăit… o altă viaţă a vieţii mele”, spunea Maestrul Mircea Albulescu, iar pentru cei mai mulţi dintre români teatrul radiofonic este o altă viaţă a vieţii… aşa că păstrând tradiţia serilor de luni, în această ultimă seară de luni a lui februarie, vă invităm să ascultați la teatru radiofonic,de la ora 22:00 „Ce ştia satul” de V.Al. Jan,iar de la ora 23:00 „Sufletul pereche” de Petre Barbu.

Spectacolul „Ce ştia satul” de V.Al. Jan este o adaptarea radiofonică de Leonard Efremov, ne oferă o distribuţie în care vom regăsi nume mari ale scenei românești: Radu Beligan, Ileana Stana Ionescu, Ioana Casetti, Constantin Botez.

Regia muzicală: Roemo Chelaru. Regia tehnică: ing. George Buican.

Regia artistică: Paul Stratilat.

Înregistrare din anul 1979.

De la ora 23:00 vom asculta „Sufletul pereche” de Petre Barbu.

Interpretează: Dan Tudor.

Regia de montaj: Robert Vasiliță. Sound design: Mădălin Cristescu. Redactor: Oana Cristea Grigorescu.

Regia artistică: Attila Vizauer.

Înregistrare din anul 2020

Teatrul radiofonic este adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la radio. Fără a avea nicio imagine vizuală, o piesă de teatru radiofonică include doar dialogul, muzica și efectele speciale pentru ca ascultătorul să-și imagineze personajele și povestea. A avut o largă popularitate în anii 1920, pe care o pierde treptat până în anii 1950, odată cu apariția și dezvoltarea televiziunii.

La 18 februarie 1929 a fost transmisă prima piesa de teatru la microfon din România, „Ce știa satul”… de Ion Valjan, cu Maria Filotti și Romald Bulfinsky de la Teatrul Național din București în rolurile principale.

Regizorul de numele căruia se leagă renașterea teatrului radiofonic după al doilea război mondial este Mihai Zirra. Acesta a regizat aproape 500 de piese, în unele dintre ele fiind și interpret. Dan Puican a regizat peste 1000 de piese de teatru radiodifuzate în limba română.

Alți regizori de „teatru la microfon”: Ion Vova, Leonard Efremov, Constantin Moruzan, Paul Stratilat, Mony Ghelerter, Ion Șahighian, Attila Vizauer, Vasile Manta, Cezarina Udrescu, Mihai Lungeanu, Alexandru Dabija, Cristian Munteanu, Ilinca Stihi. Teatrul radiofonic dispune astăzi de impresionanta cifră de peste 7000 de spectacole difuzate și înregistrate, devenind scena cu cele mai multe premiere, cele mai variate posibilități de repertoriu și cei mai mulți spectatori.

În cei peste 90 de ani care au trecut de la lansarea primei piese de teatru radiofonic, toți marii actori ai scenei românești și-au imprimat vocea pe banda de magnetofon.

Prima piesă de teatru radiodifuzată germană a fost produs în 1923. Din cauza circumstanțelor din Germania postbelică, când majoritatea teatrelor erau distruse, teatrul radiofonic a avut o popularitate foarte mare. Între 1945 și 1960 se realizau mai mult de 500 de piese de teatru radiofonic în fiecare an. Cuvântul german pentru teatru radiofonic este Hörspiel. Un serial radiofonic foarte popular în Germania este Die drei ???.

Inițial o serie de cărți pentru tineret în SUA, dar după ce piese de teatru au început să fie produse în Germania, începând cu 1968, au fost vândute peste 45 de milioane de discuri.

„Bunilor, dumneavoastră,intraţi în biserica teatrului cu speranţa curată,lepădaţi, de la rădăcina florilor aşteptării, cuţitele de gheaţă care spintecă miresmele încă nevisate de somnul grădinii. Intraţi în sala de teatru lăsând la garderobă spinii,intraţi în piesa noastră. Iubiţi-vă CABOTINII!”perora regretatul  Mircea Albulescu … de la ora 22 vă aşteptăm la Teatru Radiofonic!

Audiție plăcută!

Anca Bica Bălălău