Motto: „Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături și ține-mi capul strâns să nu tresar […] Inspiră ţipătul care-l expir”.Ana Blandiana

„… Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Să miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?”…suntem în 2021, în plină pandemie cu nevoia de regăsire și de frumos… suntem contemporani cu unul dintre cei mai mari poeți români care, azi împlinește 79 de ani, Ana Blandiana!

„Există întotdeauna la începutul lui martie o exasperare, o nevoie de schimbare a anotimpului înainte de graniţele lui cosmice, o nevoie de hotar şi de luare de la capăt a lucrurilor, o dorinţă, acută şi aproape isterică, de primăvară”, mărturisește scriitoarea Ana Blandiana, pseudonimul Otiliei-Valeria Coman.

Familia  si  prietenii îi  spun Doina. Pseudonimul literar a fost luat de la numele satului Blandiana în care s-a născut bunica materna a scriitoarei.

Este timișoreancă prin naștere,  25 martie 1942, provenind dintr-o familie ce a luptat pentru România, Gheorghe Coman, tatăl poetei, era licențiat în drept și teologie, profesor la liceele „Diaconovici-Loga” si „Mihai Viteazul” din Timisoara. A participat în calitate de preot cu grad de maior la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei și Cehoslovaciei, iar dupa război a fost profesor la liceul „Partenie Cosma” din Oradea.

Deținut politic și condamnat pentru „uneltire împotriva statului”, moare la 49 de ani, într-un accident, la scurt timp după deschiderea închisorilor din anul 1964.

„Între pasiune şi suferinţă asemănarea este atât de mare încât, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns să le confunde şi să le boteze cu acelaşi cuvânt: patimă, a pătimi. O ironie filologică”, afirma poeta mai târziu…

Încă din gimnaziu, Ana Blandiana a citit mult, dovedind o inteligență precoce și a participat la cenacluri literare.

A primit premii școlare în urma participării la concursurile literare pentru elevi și debutează în revistele de copii.

În anul 1959 a debutat oficial în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate unde a semnat pentru prima oară Ana Blandiana.

În anul 1960, devine soția scriitorului Romulus Rusan, iar în 1964 începe să scrie la revista Contemporanul condusă de George Ivascu, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural” și devine studentă a Facultății de Filologie a Universității din Cluj pe care o termină în 1967.

A scris și la revistele Viata Studențească și Amfiteatru.

În anul anul 1969 a primit, pentru volumul de poezie „A treia taină”, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obtinut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”.

„În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte”, afirmă poeta.

Ana Blandiana este autoarea a multor volume apreciate de poezie, dar și a două volume de nuvele fantastice: Cele patru anotimpuri, 1977 și Proiecte de trecut, 1982, a unui roman „Sertarul cu aplauze”, a șapte volume de eseuri și douăsprezece volume de versuri, publicate în limba română și traduse în 23 de limbi străine.

Scriitoarea este fondatorul și președintele Academiei Civice, care realizeaza, sub egida Consiliului Europei, „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet”, membră a Academiei Europene de Poezie și a Academiei Mondiale de Poezie, fiind distinsă cu numeroase premii naționale și internaționale.

Este și una dintre personalitățile apreciate ale Academiei de Poezie „Stephane Mallarme”.

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.

În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul „Patria mea A4”, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul celei de-a  IV-a ediții din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.

După Nichita Stănescu care, a fost laureat în anul 1982, Ana Blandiana este cel de-al doilea poet român  laureat al unui  important premiu de poezie internațional, „Cununa de aur“, acordat de festivalul „Serile de poezie de la Struga“, din Republica Macedonia.

„Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice”, mărturisește Ana Blandiana

Poezia sa tulbură, cicatrizează și în final vindecă… răstălmăcește verbul în chinurile facerii versurilor până ajunge să îl răcorească în lacrimă…

„Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…”

Ana Blandiana este o personalitate marcantă a culturii române, face parte din Idealul de Frumos ce stă la reverul României Frumoase!

„Dacă viaţa fiecăruia dintre noi ar fi desenată sub forma unei piramide, adică a unui unghi mai mult sau mai puţin ascuţit cu vârful în sus, atunci tot ce se poate spune despre prima pantă este că ni se pare fără sfârşit şi ne străduim s-o consumăm cât mai repede (îmi amintesc nerăbdarea cu care aşteptam să ajung cât mai repede mare), în timp ce facem tot ce putem pentru a parcurge cea de a doua pantă cât mai încet”, susține metaforic aniversata zilei.

Dacă s-ar putea vindeca sufletele fără poezie, poate că poeții nu ar mai exista, dar ei există pentru că noi nu putem trăi fără suflet…

La Mulți Ani, Ana Blandiana! 

Epilog: „Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze”. Ana Blandiana

Anca Bica Bălălău

Sursa-wikipedia; poeziile-Dorinta; Ar trebui