Muzeul Național al Literaturii Române se alătură tuturor celor care deplâng dispariția celui care a fost Dumitru Micu. Acesta a plecat dintre noi duminică, 17 iunie 2018, la vârsta de 89 de ani.
Dumitru Micu s-a născut la 8 noiembrie 1928 la Bârsa, în județul Sălaj. Istoric și critic literar român contemporan important al generației postbelice.
A învăţat la Bârsa şi Jibou, frecventând cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare româna , la liceele „Gh. Bariţiu“ şi „Inochentie Micu-Klein“. Studiile universitare, începute la Cluj, la Facultatea de Filologie, sunt continuate şi terminate la Bucureşti . A urmat şi Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“ , unde a fiost scurtă vreme şi cadru didactic, concomitent şi inspector-şef în Comitetul pentru Cultură şi Artă de pe lânga Consiliul de Miniştri. A fost redactor la ziarul „Lupta Ardealului“ din Cluj (1947 şi 1948, în timpul vacanţelor scolare), ulterior la revista clujeană „Almanahul literar“.
A fost redactor la ziarul Scînteia și la mai multe reviste literare. De asemenea a fost profesor la Facultatea de Litere din București. E un bun cunoscător al literaturii interbelice și unul dintre cei mai importanți istorici literari ai perioadei după 1947. A scris opere de sinteză despre Poporanism, literatura modernă, revista Gândirea, dar și monografii despre Tudor Arghezi, G. Călinescu sau George Coșbuc, precum și o importantă și cuprinzătoare istorie a literaturii române (Istoria literaturii române : de la creația populară la postmodernism).
A studiat îndeaproape și a scris numeroase studii și sinteze despre poporanism, revista Gândirea, literatura modernă interbelică, monografii despre unii dintre cei mai importanți scriitori români – Tudor Arghezi, G. Călinescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, George Coșbuc , și, nu în ultimul rând, o istorie a literaturii române – Istoria literaturii române: de la creația populară la postmodernism (2000). Dintre scrierile sale amintim: Poporanimsul și „Viața Românească” (1961), Literatura română la începutul secolului XX (1964), Istoria literaturii române 1900 – 1918 (2 volume, 1964-1965), Opera lui Tudor Arghezi: eseu despre vârstele interioare (1965), Lirica lui Blaga (1967), Gândirea și gândirismul(1975), G. Călinescu: între Apollo și Dionysos (1979), Modernismul românesc (2 volume, 1984-1985), De la Alexandru Macedonski la George Bacovia (1984), De la Arghezi la suprarealism (1985), Limbaje lirice contemporane (1988). În ultimii ani, Editura Muzeul Literaturii Române a publicat volumele Critici prozatori, Sfârșit și început de mileniu, Studii, eseuri, articole (2 volume).
Dumnezeu să-l odihnească în lumină!
Personalitatea şi creaţia lui Dumitru Micu merită, din partea contemporanilor, preţuire şi admiraţie, pentru generoasa şi elocventa sa contribuţie la cultura naţională şi universală-
Anca Bica Bălălău
sursa foto: Muzeul Naţional al Literaturii Române
Opere publicate:
Sensul etic al operei lui Sadoveanu, 1955
Poezia Mariei Banus, 1956
Romanul romanesc contemporan, 1959
Poporanismul si Viata Romaneasca, 1961
Literatura romana la inceputul secolului XX, 1964
Opera lui Arghezi, 1965
Literatura romana de azi, 1965
G. Cosbuc, 1966
Lirica lui Blaga, 1967
Estetica lui Blaga, 1970
Inceput de secol, 1970
T. Arghezi, 1972
Periplu, 1974
Fragmente automitologice, 1974
Gandirea si gandirismul, 1975
Istoria literaturii romane de la creatia populara la posmodernism, 2000
Arghezi, 2004, ed. II 2011
Sfarssit si inceput de mileniu, 2010
