[FOTO] Când o asculți pe Mariana Drăghicescu doinind simţi că „Nimeni nu ne-a putut defrişa munţii de doine“!

Motto: „Nimeni nu ne-a putut defrişa munţii de doine“.Vasile Ghica

Articol editat de Radio Resita, 2 aprilie 2021, 18:25

Se spune că este mai uşor a vorbi despre zei decât despre oameni… Cum am putea potrivi cuvintele mai bine pentru a o comemora cum se cuvine pe cea care a fost „Privighetoarea Banatului”-Mariana Drăghicescu?

A scos din stânca munţilor Banatului sufletul doinelor sale şi le-a mângâiat cu frumuseţea lacrimilor acestor locuri… Roua dimineţilor a căzut nostalgic peste orizonturile veşniciei şi în mireasma florilor de colţ, Mariana Drăghicescu a sărutat şi sărută tâmplele timpului cu frumuseţea cântecelor ei.

Artista a văzut lumina zilei  în satul  Bogâltin, comuna Cornereva, judeţul Caraș-Severin, în 18 septembrie 1952 şi a plecat în Ceruri la doar 45 de ani pe 3 aprilie 1997, în Toronto, Canada.

Din copilărie a deprins  dragostea de cântec de la bunicul care  cânta la fluier, iar pe la 4-5 ani, a început să cânte  melodiile Mariei Tănase și ale Mariei Lătărețu. Prima apariție pe”scenă” a fost în Prisasina, la vârsta de 8 ani, la o serbare a școlii, în anul 1960, unde a fost foarte aplaudată.

Mariana Drăghicescu a debutat cu doina „Duce-m-aș și m-aș tot duce/La măicuța mea la cruce“ , alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș care, a devenit instantaneu un adevărat șlagăr. În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste ale vremii.

S-a specializat  pe repertoriul bănățean şi a continuat să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, dirijată de Nicolae „Laci” Perescu, apoi s-a  alăturat  orchestrei „Banatul” din Timișoara, aflată sub conducerea lui Gelu Stan.

A efectuat turnee naționale şi a  realizat  imprimări la Radio România și la Casa de Discuri Electrecord, în care a prezentat  o parte din repertoriul cules și adaptat. Despre discurile ei s-au  scris peste 30 de recenzii elogioase şi are în palmares numeroase participări  la  festivaluri și concursuri de muzică populară unde a câştigat  multe premii.

După moartea ei, în anul 1998, a luat  fiinţă Asociaţia culturală „Mariana Drăghicescu“ care organizează la Timișoara un Festivalul-Concurs Naţional de interpretare vocală „Mariana Drăghicescu” și  se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani, la iniţiativa îndrăgitei artiste şi om de presă Felicia Stoian care, a avut amabilitatea de a o evoca pe regretata Mariana Drăghicescu pentru ascultătorii Radio Reşiţa:  

Sunt 24 de ani fără  omul Mariana Drăghicescu, Artistul ne-a rămas. Sunteți unul din marile suflete și caractere care ați făcut să nu fie uitată, ca generaţiile tinere să o cunoască iar generaţiile adulte să și-o reamintească:

„În primul rând vreau să salut cu drag toți ascultătorii Radio Reșița, un radio de care sunt legată sufletește, vă îmbrățișez cu tot sufletul pe toți colegii mei de la Reșița și, da ai mare dreptate: Mariana Drăghicescu, din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al multor iubitori de muzică tradițională, nu a murit!

A trecut din lumea cu dor în lumea fără de dor, dar cântecele ei sunt atât de valoroase și bogate încât sunt preluate de aproape toate generațiile care s-au succedat ei, inclusiv generația mea a preluat cântecele Marianei Drăghicescu. Ea dăinuie prin cântec.

Noi am înființat acest festival, chiar la un an după dispariția ei,  în 1998 prin Centrul de Cultură și Artă Timiș, apoi am dezvoltat acest festival și iată că a ajuns unul din cele mai iubite și apreciate festivaluri de muzică populară din țară.

Din anul 2010 desfășurăm și o excursie prin care apropiem toți tinerii,  din țară care participă la festival, de locurile de locurile dragi Marianei Drăghicescu, locurile sale natale, pentru că indiferent că mergem în Caraș-Severin, Orșova sau Timiș se simt și astăzi urmele pașilor regretatei artiste.

Ea este printre noi și acum și ne-am bucurat încă din anul 2009 de o colaborare fructuoasă cu colegii de la Consiliul Județean Caraș-Severin. Cred că nu trece o ocazie să nu le mulțumesc pentru acest lucru”.

Ați cunoscut-o pe Mariana Drăghicescu?

„Da, în copilăria mea mare parte din timpul meu îl petreceam în compania feciorului ei Alexandru de care sunt foarte legată sufletește și ne spunem frați, dealtfel eu sunt și moașa fiului său Mihai, care este moștenitorul Marianei, tot așa îl numim, văzându-l pe el parcă văd o parte din Mariana! Am copilărit în casa Marianei și am multe amintiri frumoase de atunci raportate la ea. Mai presus de orice cred că fiecare român care iubește muzica populară simte o dragoste aparte pentru Mariana Drăghicescu. Ea simțea să cânte DOINA ! Prietenul ei cel mai bun, Tiberiu Ceia, povestea că Mariana spunea: nu știu cum cânt eu doinele, dar eu le simt atunci când le interpretez! Eu pot să spun că atunci când o asculți pe Mariana doinind, auzi o parte din vibrația pământului românesc”.

 Tiberiu Ceia îi spune : „Privighetoarea Banatului”.

Așa cum Lucreției Ciobanu i se spunea „Regina Munților”, așa și Marianei Drăghicescu i se spune „Privighetoarea Banatului”.

La aceste festivaluri ați descoperit voci care se vor consacra ?

„Cu siguranță! Festivalul „Mariana Drăghicescu“ a avut și are mână bună, dacă mă gândesc doar la Bogdan Toma,  din ținutul lui Drăgan Muntean care, a luat Marele Premiu al Festivalului, dacă mă gândesc la Stana Stepănescu care, este născută chiar pe 3 aprilie când Mariana s-a înălțat la Cer și care a convins în timp… sunt doar două nume apropiate nouă, dar lista poate continua cu siguranță”.

 Vă mulțumesc,   în numele celor care vă aplaudă, vă ascultă și vă iubesc, pentru clipa aceasta frumoasă de prietenie.

„Cu tot dragul vă îmbrățișez cu inima și îmi doresc ca Dumnezeu să vă ocrotească pe toți”! 

Tot despre regretata artistă Mariana Drăghicescu ne-a făcut câteva mărturisiri Maria Aghescu, instructorul de dansuri populare al Ansamblului Bârzava, mare iubitoare de folclor și dansuri populare:

„Putem spune că Mariana Drăghicescu este emblema Banatului. Prin Mariana, muzica populară din Banat s-a auzit la București în acele vremuri. Numele ei este și astăzi în sufletele iubitorilor de folclor,  fiindcă ea aparține elitelor.

Este unul din regretele mele că foarte puțin am cunoscut-o, doar câteva spectacole am avut prilejul să le avem împreună și îmi amintesc că înainte de ele ne cânta cu mare drag, nu făcea economie pentru a-și menaja vocea. Doinea cu mare dragoste și trăire sufletească.

Îmi amintec că atunci când avea spectacole lumea se bătea să intre în sală, erau oameni care ascultau de la ușa Casei de Cultură doar ca să o audă pe Mariana Drăghicescu. O apreciez pe Felicia Stoian care a pus mult suflet în organizarea festivalului dedicat memoriei ei. Am fost ani la rând în acest festival și chiar mi-am dorit copiii să știe despre Mariana, iar tinerii mei dansatori o ascultă cu mare drag.

Dumnezeu să o odihnească și să cânte Îngerilor  acolo” !

Se spune că în Doină este parcă ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul, care cuprinde asemeni unui răsărit şi a unui apus crestele munţilor pentru a le face brâu de lacrimi florilor de colţ ce ridică spre Cer rugăciunea Veşniciei. Mariana Drăghicescu face parte din această rugăciune a folclorului românesc, pentru că „Nimeni nu ne-a putut defrişa munţii de doine“.

 Epilog: „Muzica populară românească formează un ansamblu impunător, un tezaur scump,  de la care se vor inspira compozitorii noştri“.George Enescu

Anca Bica Bălălău