Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi cadouri.
În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând „Steaua sus răsare” şi „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în această seară. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.
Una dintre cele mai răspândite datini la români din Ajunul Naşterii Domnului, denumit şi Ajunul Crăciunului, este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri şi gesturi. Despre simbolistica tradiţiilor şi obiceiurilor de Crăciun, am aflat de la etnograful Mircea Taban de la Muzeul Banatului Montan din municipiul Reşiţa:
Ziua de Crăciun este o sărbătoare creştină, aşa că cei care poartă nume cu rezonanţe creştine îşi sărbătoresc mâine şi onomastica. Astfel că, în prima zi de sărbătoare cei ce poartă numele de Crăciun, Cristian, Cristina sau Cristiana vor fi sărbătoriţii zilei. Potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 325.000 de bărbaţi poartă numele de Cristian sau derivate ale acestuia şi aproape 300.000 de femei poartă numele de Cristina sau Cristiana.
