Unul dintre primele concepte de impact asupra practicilor educaţionale este cel de integrare şcolară, care este definit ca proces de includere în şcolile de masă sau în clasele obişnuite a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative speciale. Conform noii legi a Educaţiei vor exista 5 niveluri de intervenţie pentru aceste categorii de copii dintre care primele 4 cu aplicare în învaţamântul de masă.
Va fi o adevărată provocare pentru profesori dacă legea va rămâne în această formă, susţine directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 7 din Reşiţa, Ileana Pomoja:
“Putem spune că este o problemă pentru că noi, cei care predăm în învăţământul de masă, n-avem cursurile necesare pentru a lucra cu astfel de copii. Sigur că dacă pâna la urmă se ajunge la această formă, prezenţa profesorului de sprijin este imperios necesară, pentru că altfel nu o să ne putem descurca şi copiii vor invăţa înceţ încet, se vor obişnui şi cu prezenţa acestui logoped sau profesor de sprijin pentru că şi aceşti copii au dreptul la educaţie la fel ca toţi copiii, au dreptul să fie integraţi şi să nu fie izolaţi.
Pe de alta parte ca dascăl nu ca director spun ca este foarte greu, este foarte greu când ai efective de 30-32 de elevi. Noi atât avem în clase, avem clase foarte numeroase, este foarte greu ca în timpul unei ore să aloci timp separat pentru un copil cu probleme şi atunci ar trebui să-i neglijezi pe ceilalţi 30 de copii şi nu este o soluţie, eu una, personal nu îmbrăţişez această modificare dar pâna la urmă decizia nu-mi aparţine mie”.
În sistemul de învaţamânt românesc, reconfigurarea conţinutului materiei astfel încât acesta să poată fi asimilat de un copil cu cerinţe educaţionale speciale a rămas în sarcina profesorului de la catedră.
