[AUDIO] Clienții Direcției silvice furnizează „cacao” în comunele cărăşene

Directorul comercial al Direcţiei Silvice, Dan Câmpan spune că agenţii economici au obligaţia de a ajunge singuri în parchetul de exploatare:

„Noi avem obligaţia să asigurăm accesul până la platforma primară, adică până la drumul forestier. De la platforma primară, până în parchet, colectarea materialului lemnos aparţine operatorului economic. El are ca sarcină executatea căilor de colectare, cu respectarea tuturor condiţiilor de mediu”.

Articol editat de Sebastian Dragomir, 29 septembrie 2016, 11:49

„Este vorba de pârâuri care sunt afluenţi ai râurilor din care se captează apa în foarte multe comune din judeţ. Mă duc acasă şi mă trezesc că apa de la robinet este cacao şi nu apă potabilă. Îl întreb pe primar ce a făcut la staţia de epurare, care întâmplător a fost finanţată prin programele de finanţare rurală şi îmi spune că nu are ce să facă. Aşa vine apa pe râu, ori plouă, ori nu plouă”.

Directorul comercial al Direcţiei Silvice, Dan Câmpan spune că agenţii economici au obligaţia de a ajunge singuri în parchetul de exploatare:

„Noi avem obligaţia să asigurăm accesul până la platforma primară, adică până la drumul forestier. De la platforma primară, până în parchet, colectarea materialului lemnos aparţine operatorului economic. El are ca sarcină executatea căilor de colectare, cu respectarea tuturor condiţiilor de mediu”.

Teoretic, ar putea exista soluții, dar în practică nu se aplică. Niciun operator economic care are contract de exploatare cu Direcţia silvică nu şi-a construit poduri sau podeţe pentru a putea trece cu utilajele peste pârâuri. Mult mai simplu şi mai ieftin este să traverseze, pur şi simplu, albia.

La Comisariatul de Mediu Caraş-Severin au ajuns mai multe plângeri legate de acest subiect, printre care cele de la primăriile Prigor sau Iablaniţa. Comisarul şef Gheorghe Muntean, afirmă cu tărie că drumurile forestire sunt sub orice critică.

„În toate zonele unde Garda de mediu a făcut controale în exploatările forestiere, foarte puţine drumuri sunt acceptabile. Majoritatea nu au fost întreţinute din 1989. Nu mai există rigole de scurgere a apei, iar râurile sunt poluate”.

În replică, răspunsul celor care administrează pădurile de stat a fost că drumurile forestiere sunt întreţinute şi reparate în funcţie de zonele de exploatare şi de resursele financiare existente.

Ce să înţelegem de aici. Se rezolvă, nu se poate!

(Sebastian Dragomir)