[UPDATE] [AUDIO] „Vânătorii de securişti” clujeni caută în Banat osemintele victimelor fostului regim comunist

Vineri, 20 septembrie:

Arheologii continuă să scoată la lumină rămăşiţele pământeşti ale eroilor care şi-au dat viaţa pentru libertate, în luptă cu Securitatea bolşevică. Ultimul erou găsit de echipa de arheologi de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este Ioan Ienea, eroul de la Verendin. Acesta a fost împuşcat de Securitatea comunistă în 17 februarie 1950 şi va fi reînhumat astăzi, după stabilirea exactă a morţii, în prezenţa urmaşilor şi a preotului. Hardy Cvoica a urmărit şirul evenimentelor şi a aflat rezultatele investigaţiilor de la coordonatorul echipei de cercetare, arheologul Gheorghe Petrov:

Player audio

Gheorghe Petrov în dialog cu Hardy Cvoica

***

Joi, 19. septembrie:

O acţiune organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pentru deshumarea arheologică a rămăşiţelor lui Ioan Ienea, un veteran din al Doilea Război Mondial împuşcat de Securitate în 1950, va avea loc vineri, 20 septembrie, în Caraş-Severin. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, va organiza, în localitatea Verendin, comuna Luncaviţa, o acţiune de investigaţii pentru deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Ioan Ienea, împuşcat de Securitate în 17 februarie 1950.

Ioan Ienea, cunoscut şi sub porecla de Budarcă, s-a născut în Verendin, în 1909, fiind încorporat în armată, unde şi-a însuşit cunoştinţe de armurier. Ulterior, a participat la acţiuni militare pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, dobândind statutul de veteran de război.

După instaurarea regimului comunist, în zona Banatului s-au înfiinţat mai multe grupări armate de rezistenţă anticomunistă, cea mai importantă fiind a colonelului Ion Uţă, un ofiţer de carieră care a fost prefect al judeţului Severin între 1941 şi 1943. Apoi, el a demisionat din armată şi s-a înscris în PNŢ-Maniu, fiind preşedinte al PNŢ Lugoj. După 1946, colonelul a început să fie urmărit de autorităţile comuniste şi s-a refugiat în Munţii Banatului, unde a condus un grup de partizani anticomunişti.

Colonelul Uţă a fost ucis în 1949, într-o confruntare armată cu trupele de securitate, în zona satului Borlovenii Noi, din Caraş-Severin, dar organizaţia sa a continuat însă să existe până în 1955, când toţi membrii ei au fost pe rând capturaţi şi/sau ucişi.

Ioan Ienea a fost considerat un susţinător al acestei grupări, întrucât membrii acesteia apelau frecvent la serviciile sale pentru repararea şi întreţinerea armamentului. În 1949, autorităţile l-au arestat în satul natal, însă a reuşit să evadeze, refugiindu-se în zona muntoasă din jurul Verendinului, unde a stat împreună cu câţiva partizani din gruparea colonelului Uţă. După un timp, el a revenit în sat, unde a stat ascuns în gospodăria unei surori, iar noaptea mergea acasă pentru a-şi amenaja o ascunzătoare săpată sub casă.

După ce adăpostul a fost finalizat, Ioan Ienea a stat ascuns acolo, autorităţile aflând despre ascunzătoare de la un cumnat al său, pe care l-au torturat. Astfel, în februarie 1950, casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de un pluton de soldaţi din trupele de Securitate, iar el a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împuşcat în cap de un soldat şi murind la scurt timp.

Cadavrul a fost transportat în faţa Primăriei din Verendin, unde a fost expus sub pază două zile, apoi a fost îngropat de soldaţi în afara cimitirului, fără ca vreo rudă, preotul sau alţi consăteni să poată participa la înhumare.

Potrivit comunicatului, împuşcarea lui Ioan Ienea s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe o sentinţă emisă de o instanţă judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice şi pe timp de pace, obiect care are ca scop acţiunea de deshumare de la Verendin, a spus arheologul Gheorghe Petrov:

Articol editat de Gerhard Chwoika, 20 septembrie 2013, 11:30 / actualizat: 20 septembrie 2013, 14:34

Vineri, 20 septembrie:

Arheologii continuă să scoată la lumină rămăşiţele pământeşti ale eroilor care şi-au dat viaţa pentru libertate, în luptă cu Securitatea bolşevică. Ultimul erou găsit de echipa de arheologi de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este Ioan Ienea, eroul de la Verendin. Acesta a fost împuşcat de Securitatea comunistă în 17 februarie 1950 şi va fi reînhumat astăzi, după stabilirea exactă a morţii, în prezenţa urmaşilor şi a preotului. Hardy Cvoica a urmărit şirul evenimentelor şi a aflat rezultatele investigaţiilor de la coordonatorul echipei de cercetare, arheologul Gheorghe Petrov:

Gheorghe Petrov în dialog cu Hardy Cvoica

***

Joi, 19. septembrie:

O acţiune organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pentru deshumarea arheologică a rămăşiţelor lui Ioan Ienea, un veteran din al Doilea Război Mondial împuşcat de Securitate în 1950, va avea loc vineri, 20 septembrie, în Caraş-Severin. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, va organiza, în localitatea Verendin, comuna Luncaviţa, o acţiune de investigaţii pentru deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Ioan Ienea, împuşcat de Securitate în 17 februarie 1950.

Ioan Ienea, cunoscut şi sub porecla de Budarcă, s-a născut în Verendin, în 1909, fiind încorporat în armată, unde şi-a însuşit cunoştinţe de armurier. Ulterior, a participat la acţiuni militare pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, dobândind statutul de veteran de război.

După instaurarea regimului comunist, în zona Banatului s-au înfiinţat mai multe grupări armate de rezistenţă anticomunistă, cea mai importantă fiind a colonelului Ion Uţă, un ofiţer de carieră care a fost prefect al judeţului Severin între 1941 şi 1943. Apoi, el a demisionat din armată şi s-a înscris în PNŢ-Maniu, fiind preşedinte al PNŢ Lugoj. După 1946, colonelul a început să fie urmărit de autorităţile comuniste şi s-a refugiat în Munţii Banatului, unde a condus un grup de partizani anticomunişti.

Colonelul Uţă a fost ucis în 1949, într-o confruntare armată cu trupele de securitate, în zona satului Borlovenii Noi, din Caraş-Severin, dar organizaţia sa a continuat însă să existe până în 1955, când toţi membrii ei au fost pe rând capturaţi şi/sau ucişi.

Ioan Ienea a fost considerat un susţinător al acestei grupări, întrucât membrii acesteia apelau frecvent la serviciile sale pentru repararea şi întreţinerea armamentului. În 1949, autorităţile l-au arestat în satul natal, însă a reuşit să evadeze, refugiindu-se în zona muntoasă din jurul Verendinului, unde a stat împreună cu câţiva partizani din gruparea colonelului Uţă. După un timp, el a revenit în sat, unde a stat ascuns în gospodăria unei surori, iar noaptea mergea acasă pentru a-şi amenaja o ascunzătoare săpată sub casă.

După ce adăpostul a fost finalizat, Ioan Ienea a stat ascuns acolo, autorităţile aflând despre ascunzătoare de la un cumnat al său, pe care l-au torturat. Astfel, în februarie 1950, casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de un pluton de soldaţi din trupele de Securitate, iar el a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împuşcat în cap de un soldat şi murind la scurt timp.

Cadavrul a fost transportat în faţa Primăriei din Verendin, unde a fost expus sub pază două zile, apoi a fost îngropat de soldaţi în afara cimitirului, fără ca vreo rudă, preotul sau alţi consăteni să poată participa la înhumare.

Potrivit comunicatului, împuşcarea lui Ioan Ienea s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe o sentinţă emisă de o instanţă judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice şi pe timp de pace, obiect care are ca scop acţiunea de deshumare de la Verendin, a spus arheologul Gheorghe Petrov:

Gheorghe Petrov în dialog cu Hardy Cvoica

Acţiunea de deshumare va fi făcută de o echipă specializată de arheologi, condusă de Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca şi IICCMER, alături de Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie din Aiud şi Horaţiu Groza de la Muzeul de Istorie din Turda.