In memoriam, Ion și Doina Aldea-Teodorovici: „Două lacrimi gemene” până la moarte!

Vine o vreme când nici anii nu mai pot împrejmui durerea despărțirii, tragismul unor destine… 34 de ani de la intempestiva plecare a soților Ion și Doina Aldea Teodorovici… și azi tragismul acelei zile ne mărturiseşte tăcut să nu uităm… că două inimi româneşti au plecat împreună să bată la Porţile Raiului pentru a-I cânta Lui Dumnezeu în limba română.

Articol editat de Anca Bălălău, 29 octombrie 2026, 17:34

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2:30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România.

În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău.

O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul „Moldova Suverană”, 5 noiembrie 1992:
„Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni.

Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului „Suveranitate”, interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului”.

Artiştii rămân în memoria colectivă primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, Eminescu.

Au militat pentru unirea Basarabiei cu România, pentru revenirea la limba română și grafia latină.

Astăzi, la 34 de ani de la intempestiva lor plecare, tragismul acelei zile ne mărturiseşte tăcut să nu uităm… că două inimi româneşti au plecat împreună să bată la Porţile Raiului pentru a-I cânta Lui Dumnezeu în limba română.

Urmărește-ne și pe Google News