24 ianuarie 1859 – actul fondator al României moderne
În centrifuga vieții cotidiene, când simbolurile sunt adesea sufocate de zgomotul replicilor facile și de can-canul permanent al spațiului public, memoria colectivă pare să se estompeze. Și totuși, nostalgia adevărului rămâne vie: atunci când cei care spun adevărul devin tot mai puțini, mulțimea ajunge, inevitabil, să-i creadă pe ceilalți.
Articol editat de Anca Bălălău, 24 ianuarie 2026, 09:42
În acest context, reamintirea momentelor fundamentale ale istoriei naționale devine nu doar un exercițiu de memorie, ci un act de responsabilitate civică. Acum 167 de ani, la 24 ianuarie 1859, a avut loc actul politic care stă la baza României moderne: Unirea Țării Românești cu Moldova, cunoscută în istorie drept Mica Unire.
Generația Unirii de la 1859
Unirea Principatelor Române a fost realizată de o generație politică și intelectuală formată în spiritul Revoluției de la 1848, animată de idealuri naționale și de o viziune modernă asupra statului. Din rândul acestor personalități care au făcut posibil marele proiect al Unirii pot fi evocați:
- Mihail Kogălniceanu
- Vasile Alecsandri
- Costache Negri
- Alexandru Ioan Cuza
- Vasile Mălinescu
- Constantin A. Rosetti
- Ion C. Brătianu
- Dimitrie Brătianu
- Dimitrie Bolintineanu
- Cezar Boliac
- Nicolae Orășanu
Această generație a înțeles că unitatea politică era singura cale prin care românii își puteau asigura viitorul și recunoașterea internațională.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și a presupus unirea a două state distincte: Moldova și Țara Românească. Evenimentul este indisolubil legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor al ambelor Principate.
- La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la Iași l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei.
- La 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la București l-a ales pe același Cuza ca domn al Țării Românești.
Între cele două momente, la 22 ianuarie 1859, lucrările Adunării de la București s-au desfășurat sub presiunea directă a zecilor de mii de oameni mobilizați de tinerii unioniști, adunați în fața clădirii unde se lua decizia istorică.
Într-o ședință decisivă organizată la Hotelul „Concordia”, liderii Partidei Naționale au hotărât să propună același candidat pentru ambele Principate. În dimineața zilei de 24 ianuarie, într-o ședință secretă, propunerea a fost acceptată în unanimitate, conservatorii fiind nevoiți să cedeze în fața voinței populare. Toate cele 64 de buletine de vot au purtat numele lui Alexandru Ioan Cuza.
Astfel se scria una dintre cele mai viguroase pagini ale istoriei românilor: începutul statului național unitar român.
Mica Unire – primul pas spre statul național
„Mica Unire” din 1859 a reprezentat primul pas decisiv pe drumul care avea să ducă la Marea Unire din 1918. Prin propriile sale forțe, poporul român a reușit să-și realizeze Unirea și să pună bazele unui stat modern.
Alexandru Ioan Cuza sintetiza limpede această viziune:
„Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric. Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o aștepta de atât de mult timp.”
La rândul său, Mihail Kogălniceanu avea să declare în anul 1862:
„Unirea națiunea a făcut-o.”
Ziua de 24 ianuarie s-a înscris definitiv în istoria României drept „Ziua renașterii naționale”. Iar peste ani, la proclamarea independenței statale, la 9 mai 1877, același Kogălniceanu afirma:
„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare.”
Moștenirea Unirii din 1859
Punând bazele României moderne, Unirea din anul de grație 1859 a reprezentat o etapă esențială în procesul unității naționale, a cărei desăvârșire avea să se împlinească în 1918.
„Unirea și unimea națională sunt bunuri mari, importante și însuflețitoare, care nu cer mai mult decât voința tare de a fi și a rămâne un singur popor.”
— Gheorghe Barițiu
