In memoriam, Ion Besoiu

Copilăria și adolescența multor generații de români sunt legate de seriale și filme devenite reper, precum Toate pânzele sus, în care Ion Besoiu a creat roluri memorabile alături de alți mari actori ai scenei românești. Dincolo de carieră, Ion Besoiu a lăsat în urmă o moștenire morală și culturală, marcată de valori precum credința, dragostea și responsabilitatea față de ceilalți.

Articol editat de Anca Bălălău, 18 ianuarie 2026, 18:00

„Să trăiți după idealuri, să credeți în ele. Să încercați să faceți fericiți pe cei din jurul vostru, pentru că atunci veți fi și voi fericiți. Și să credeți în dragoste, pentru că fără dragoste nu există nimic altceva”, mărturisea actorul, dispărut dintre noi în urmă cu nouă ani.

De la Sibiu la marile scene ale României

Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu, și s-a stins din viață la 18 ianuarie 2017, la București, la vârsta de 85 de ani, în urma celui de-al treilea infarct. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la doar 13 ani, ajuta la transportul răniților la spital. De-a lungul adolescenței a cochetat cu mai multe visuri profesionale – marinar, profesor de limba română sau inginer chimist – în timp ce tatăl său îl vedea ofițer.

„Unchii mei m-au învățat să-mi iubesc țara și să respect Armata. Mama m-a învățat să iubesc Biserica și să respect femeia. Fratele meu m-a învățat să iubesc prietenia. Dascălii m-au învățat poezia și literatura. Radu Stanca m-a învățat ce înseamnă teatrul”, declara actorul.

În perioada studiilor la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, după întâlnirea cu dramaturgul Radu Stanca, a început să scrie versuri și să frecventeze cenaclul literar al școlii. A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Timotei Popovici” din Sibiu, inițial pentru corectarea dicției, iar în 1949 a absolvit Academia de Teatru și Muzică.

O carieră teatrală de referință

Între 1949 și 1964, Ion Besoiu a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, în spectacole precum O scrisoare pierdută, Intrigă și iubire, Trei surori sau Ultimul tren, dar a semnat și regia unor montări importante.

După mutarea la București, în 1967, a fost angajat la Teatrul „Bulandra”, instituție pe care a și condus-o timp de 12 ani. Aici a interpretat zeci de roluri memorabile în piese clasice și moderne, de la Hamlet, Unchiul Vanea și Livada de vișini, până la Mephisto, Dimineața pierdută sau Oblomov.

Peste 80 de filme și roluri iconice

Debutul cinematografic a avut loc în 1957, cu filmul Vultur 101. Au urmat peste 80 de producții, printre care Mihai Viteazul, Neamul Șoimăreștilor, Ciprian Porumbescu, Actorul și sălbaticii, Păcală, Ion – blestemul pământului, Toate pânzele sus, Lumini și umbre, Drumul oaselor, Bietul Ioanide, Loverboy, Poarta Albă sau București NonStop.

Ion Besoiu a colaborat, de asemenea, cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune și a fost președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”. Centrul Cultural din Sibiu îi poartă numele, iar artistul este înmormântat pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu din București.

Epilog: un reper al Generației de Aur

Ion Besoiu rămâne una dintre figurile definitorii ale Generației de Aur a actorilor români, artiști care au format gustul, sensibilitatea și cultura publicului.

„Tinerețea face parte din bucuria bătrâneții. E important să rămâi tânăr cu gândirea. E un record spiritual să îmbătrânești. Trebuie să admiți că poți învăța de la alții și să fii îndrăzneț. Audaces fortuna juvat – soarta îi ajută pe cei îndrăzneți”, spunea actorul, amintit astăzi la nouă ani de la despărțire.