Socolariul nu se vizitează, se trăiește!

Acesta este primul și ultimul gând ce mă posedă la finalul celei de-a III-a ediții a Atelierelor de Antropologie Teatrală ‘’Cătălina Buzoianu’’! O ediție de criză ce s-a desfășurat doar 3 zile, dar consistentă și revigoratoare pentru sectorul cultural.

Articol editat de Anca Bălălău, 19 august 2025, 13:32

Ștefan Iordănescu și Velica Panduru, regizorul, respective scenograful, copiii regretatei Cătălina Buzoianu alături de artistul Gheorghe Fikl demonstrează de câțiva ani că orice loc se poate înobila sub aura culturii, a socializării printr-un armistițiu de la viața cotidiană.
Această manifestare pune bazele unui institut al mentoratului, atât de necesar în aceste vremuri.

’’I’TS TIME’’, parafrazându-l pe Nuno Cardoso, regizor, membru al UTE, care a subliniat în conferința sa contribuția artelor spectacolului la stabilitatea acestei lumi.
’’Este timpul’’ nu este un slogan, este verdictul ce desparte binele de rău, emoția de indiferență.
Stefano de Luca – profesor la Academia de Teatru, Piccolo Teatro Milano (UTE)- a vorbit cu emoție despre mentorul său, regizorul Giorgio Strehler pe care l-a păstrat în memoria inimii sale.

Partea pragmatică și absolut necesară a aparținut doamnei prof.univ.dr. Carmen Croitoru – președinte al Comitetului Director pentru Cultură, Patrimoniu și Peisaj din cadrul Consiliului Europei (CDCPP), membru al Consiliului Științific al UNESCO – Veneția, Biroul Regional pentru Știință și Cultură, director general al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, care a subliniat pentru Radio România Reșița-
’’M-am bucurat să particip la Atelierele de Antropologie Teatrală ’’Cătălina Buzoianu”, un eveniment care aduce laolaltă artiști, profesori și teoreticieni de teatru din România și din străinătate, într-un spațiu viu de schimb cultural.

Am vorbit despre „Barometrul de consum cultural” realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală , despre „Cum se pot construi intervenții culturale pentru comunitățile locale” şi despre ce rol au artiștii și organizațiile în aceste activități care potențează cultura ca factor de dezvoltare.
Au fost trei zile pline cu ateliere, conferințe, spectacole, concerte și expoziții de artă, dar mai ales cu discuții care au inspirat și conectat oameni care împărtăşesc valori şi idealuri comune.’’

Opinii și schimburi de experiență, tururi ghidate și seri cu spectacole au consolidate această ediție la care au participat Grete Linz – cadru didactic la Freiburger Schauspielschule Germania, profesori de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, Universitatea de Arte Târgu Mureș, Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Litere și Arte Sibiu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași.
De remarcat că ediția din acest an a marchat participarea, în premieră pentru România, a Uniunii Teatrelor Europene (UTE) – una dintre cele mai prestigioase rețele culturale din lume.

Participanții s-au bucurat de expoziții de artă și concerte susținute de artiștii rezidenți în enclava culturală Socolari: Tur ghidat galerii de artă: Gheorghe Fikl, Tasi József.

Concert MINDCHANGE– Songs of Maria: Maria Hojda – voce, Dan Alex Mitrofan – chitară, Arthur Balogh – contrabass, Sergiu Cătană – percuție, concert „Gheorghe Fikl & Friends”: Gheorghe Fikl – pian, chitară, Horea Crișovan – chitare, voce.

Ultima seară s-a încheiat cu Doru Iosif, Dorotheea Iordănescu și Sebastian Hamburger protagoniștii spectacolului / instalație / concert KooperativA.
O îmbinare armonioasă între mâine și ieri guvernată de emoție și liniște.
Ștefan Iordănescu și echipa sa a reușit încă o ediție memorabilă, poate mult mai consistentă și mai provocatoare, cum devine de la an la an.

Ca o concluzie, este nevoie de un institute al mentoratului, într-o lume tot mai alunecoasă din cauza lipsei de ideal și de aceea voi încheia scurtul meu Laudatio cu ceea ce afirmă în volumul „Scrisori despre teatru”, Giorgio Strehler:
’’V-o repet acum, cu toate că nu îmi sunteți elevi: Nu trăiți cu pumnii strânși în spatele unui zid, cu spaima de vid… Poate că astfel veți ajunge să trăiți nouăzeci de ani. Veți trăi mult, dar la ce vă va folosi? Nu, faceți ce vreți! La sfârșit veți fi suferit, veți fi fost dezamăgiți, dar veți fi ființe umane. Viața trăită astfel merită trăită. Altfel, nu! Ceea ce spun aici este, de asemenea, valabil, pentru un teatru de artă.“

Așadar, Socolariul nu se vizitează, se trăiește!

Radio România Reșița este partenerul media al Atelierelor de Antropologie Teatrală ’’Cătălina Buzoianu”!

Urmărește-ne și pe Google News