Personalităţi bănăţene: Octavian Doclin – 75/5!

Au trecut 5 ani doclinieni de veșnicie ai regretatului poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Octavian Doclin.

Articol editat de Anca Bălălău, 17 februarie 2025, 11:23

Raiul său se numește Docliniana, iar îngerii îi recită versurile ca pe niște rugăciuni pentru Banatul de Munte.

Pe 17 februarie omul poet ar fi împlinit 75 de ani pământeni, dar Poetul a plecat pe 11 februarie 2020, lăsându-ne o parte din povara crucii sale pământene să o purtăm în amintirea sa.
”În ceea ce mă priveşte, dacă e vorba de frageda pruncie, am nostalgia, care nu mă va părăsi până când mă voi întoarce la această vârstă a începutului vieţii, anotimpurilor. Ca să dau doar un singur exemplu: primăvara, îmi plăcea să stau, ziua în amiaza mare, în plaţul (în Banat, aşa se spune locului – asta înseamnă şi în germană – în care se seamănă altceva decât în grădina casei) semănat cu trifoi, culcat şi acoperit de albine şi fluturi, fără să mă ştie nimeni ”, mărturisea poetul Octavian Doclin.

Autor a numeroase cărţi, redactor la numeroase publicaţii, dar şi partenerul de viaţă şi limba şi literatură română al criticului literar Ada Cruceanu-Chisăliță, poetul răspândea emoţie cu bucuria unui copil care a descoperit cu fiecare poem un verb ce argumentează litera în spiritul legilor Cetăţii ce nu se lasă cucerită decât de frumosul care salvează lumea.

Dintr-un eroism aparte, doamna Ada Cruceanu-Chisăliță duce mai departe prestigioasa revistă Reflex și poate, fără ipocrizie cei care conștientizează pe deplin valoarea acestei reviste inițiate de Octavian Doclin, ar putea sprijini onest longevitatea ei.

Octavian Doclin este unul dintre cei mai importanți oameni de litere contemporani, un simbol al versului scris în limba română, un străjer al cuvântului românesc

Apreciat, respectat și îndrăgit, Octavian Doclin a îmbrăcat cu forma sufletului său cuvintele ce s-au arătat ca versuri muritorilor din ținutul limbii și literaturii române.
O lumină ce străbate veșnicia ne acoperă Dorul de Doclin din Docliniana…

Nota redacției:
A văzut zorii vieții pe 17 februarie 1950,în comuna Doclin, judetul Caraș-Severin, fiul al lui Ioan Chisăliță și al Mariei născută Olaru.
Studii elementare (1957-l965) în comuna natală și liceale (1965-l969) în comuna Grădinari; licențiat al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972).
Prof. la Bixad (1972-l977); referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare din 1977.
Colaboreaza la România literară, Viață Românească, Familia, Tribuna, Steaua, Transilvania, Luceafărul, Contemporanul, Orizont etc.Debutează cu poezia Galilei în revista Orizont (1970); debut editorial cu volum Neliniștea purpurei (1979), urmat de Ființa tainei (1981), Muntele și Iluzia (1984), Curat și nebiruit (1986) și Cu gindul la metaforă (1989).

Opera literară
Neliniştea purpurei, Timişoara, 1979;
Fiinţa tainei, Timişoara, 1981;
Muntele şi Iluzia, Timişoara, 1984;
Curat şi nebiruit, Bucureşti, 1986;
Cu gândul la metaforă, Bucureşti, 1986;
Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reşiţa, 1991;
Ceasul de apă, ediţie îngrijită şi postfaţă de Lucian Alexiu, Timişoara, 1991;
A te bucura de eroare, Timişoara, 1992;
În apărarea poemului scurt, Timişoara, 1993;
Climă temperat continentală – Temperate Continental Climate, ediţie bilingvă, îngrijită şi traducere de Ada D. Cruceanu, postfaţă de Lucian Alexiu, Timişoara, 1995;
Agresiunea literei pe hârtie, Timişoara, 1996;
Esau, postfaţă de Adrian Dinu Rachieru, Reşiţa, 1997;
Poeme duminicale, Reşiţa, 1998;
47 Poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte, Reşiţa, 1998; ediţia (47 Poems about Life, Love and Death), traducere de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, 1998;
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România!

Urmărește-ne și pe Google News