Ascultă Radio România Reșița Live

Personalități bănățene-Ion Chichere, 20 de ani de aducere aminte

Era ca un semn de punctuație în frazele celor mai profunde sentimente. Respira vocale, consoane și se destăinuia în rugăciuni simple rostite de soldați pe câmpul de luptă…nu a înțeles niciodată de ce glonțul desnădejdi l-a ucis… Nu avea cum, el poetul luptase doar cu cuvântul căruia îi câștigase toate războaiele poetice, doar că într-o zi de 13 septembrie 2004 o veste tristă punea virgula între viața și moartea unui poet, Ion Chichere.

Personalități bănățene-Ion Chichere, 20 de ani de aducere aminte

Articol editat de Anca Bălălău, 13 septembrie 2024, 11:00

„Am murit uitând în mână creionul cu care nimeni nu va mai putea scrie”, mărturisea Ion Chichere în propriul epitaf.

Fiul lui Aurel Chichere și al Elenei Chichere, fostă deportată în Bărăgan, poetul s -a născut la 11 decembrie 1954, în satul Fizeș, comuna Berzovia și s-a mutat definitiv în veșnicie într-o zi de 13-ca și Nichita Stănescu- septembrie a anului 2004.
Visătorul cu şapcă sau pălărie cu boruri largi, mereu elegant, oprind trecătorii pentru a le declama versuri într-o adevărată pledoarie prin care făcea apologia limbii române, aşa a rămas poetul Ion Chichere în memoria noastră, un aristocrat al cuvântului cu sufletul împrăştiat în versuri şi cu inima întinsă ca o aripă peste emoţia propriei mirări…

Ion Chichere, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a debutat publicistic în 1971 cu poezie în revista „Orizont” şi şi-a încheiat prematur, atât viaţa cât şi cariera editorială, la doar 50 de ani, cu volumul de versuri „Transatlanticul şi păpădia”, apărut la Editura Marineasa în 2004, iar debutul editorial cu volumul colectiv Argonauții, editura Facla, 1986.
Membru al cenaclului „Semenicul”, secretar literar și redactor al Societății Literar- Artistice „Semenicul” și al revistei cu același nume, a fost de asemenea redactor colaborator la editurile: Timpul, Marineasa și Augusta.

A dus slova Banatului de Munte în prestigioase publicații naționale și figurează în antologiile de poezie: Orașul cu poeți, Casa Faunului, Canticles from Banat.

A fost distins cu premiul pentru debut în poezie al filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1991) și Marele Premiu „Mihai Eminescu” al Teatrului Vechi din Oravita( 1998) și a fost elogiat de personalități culturale precum: Horia Garbea, Gheorghe Tomozei, Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Dan-Silviu Boerescu ,Alex Ștefănescu sau Ștefan Augustin Doinaș și deasemenea membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Administraţia Locală de presă „Timpul” din Reşiţa i-a publicat, la Editura „Semenicul”, placheta Poeme vesele şi triste scrise pentru cârciumi comuniste. Din volumele sale de poezii se pot menţiona: „Şansa hârtiei” (Ed. „Semenicul”, Reşiţa, 1993), „Aprilie negru” (Ed. „Hestia”, Timişoara, 1994), „Viziuni” (Ed. „Amarcord’, Timişoara, 1996), „Abisaliile” (Ed. „Marineasa”, Timişoara, 1997), „Orchestra neagră” (Ed. „Vinea”, Bucureşti, 2001), „Puterea iluziei” (Ed. „Mirton”, Timişoara, 2004). Ultimul volum de poezie este „Transatlanticul şi păpădia’ (Ed. „Marineasa”, Timişoara, 2004). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Poetul a decedat în septembrie 2004.

Rămâne să ne luăm identitatea unui Horațio pentru a-i spune povestea mai departe… fie și pentru o soartă, fie și pentru o moarte…
,,Şi totuşi Dumnezeu încape în om
doar mâinile îi rămân afară
ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului
care învaţă să moară’’
Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!

Ion Chichere a lăsat în CV-ul cultural al Banatului de Munte o semnătură semnificativă de destin literar, impregnată în aura singuratică a celor aleși să deslușească prin har labirintul veșniciei.

Au trecut 20 ani de când Ion Chichere ne-a “întors viaţa pe dos ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, își îmbracă îngerii cu versuri…uneori pe o stradă care-i poartă numele destinul ia forma pașilor săi pământeni și ne urmează tristețea prin suflet…

Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!

Etichete:
La mulți ani, actorilor de Sfântul Filimon!
Poveşti de viaţă duminică, 14 decembrie 2025, 13:26

La mulți ani, actorilor de Sfântul Filimon!

Motto: ‘’Cei mai dezinvolți – actorii!Cu mânecile suflecateCum știu ei să ne trăiască!’‘ Marin Sorescu ‘‘Menirea actorului...

La mulți ani, actorilor de Sfântul Filimon!
Ziua de azi se numește Nichita Stănescu!
Poveşti de viaţă sâmbătă, 13 decembrie 2025, 11:08

Ziua de azi se numește Nichita Stănescu!

Nichita… pata de sânge care vorbește, un donator de sânge la banca cuvintelor! Nichita Stănescu, îngerul blond al poesiei al limbii și...

Ziua de azi se numește Nichita Stănescu!
Un om, un actor, o poveste: Amza Pellea!
Poveşti de viaţă vineri, 12 decembrie 2025, 06:40

Un om, un actor, o poveste: Amza Pellea!

A plecat prea repede amestecând zăpăcitor dorul cu speranța, visul cu realitatea, viața cu moartea, lumea de aici cu cea de dincolo și parcă...

Un om, un actor, o poveste: Amza Pellea!
Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!
Poveşti de viaţă joi, 11 decembrie 2025, 18:30

Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!

Au trecut 21 ani de când Ion Chichere ne-a “întors viaţa pe dos ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, își îmbracă îngerii cu...

Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!
Poveşti de viaţă miercuri, 10 decembrie 2025, 14:24

In memoriam, Poldi Bălănuță, o emoție ce nu se stinge

Astăzi, trimitem gânduri unui suflet din a cărui fragilitate s-a hrănit Teatrul Românesc – Leopoldina Bălănuță. Poldi, cum o numeau...

In memoriam, Poldi Bălănuță, o emoție ce nu se stinge
Poveşti de viaţă luni, 8 decembrie 2025, 20:23

Ziua în care Marin Sorescu a plecat: 8 decembrie 1996

Considerat cel mai mare dramaturg român postbelic şi cel care împreună cu Nichita Stănescu, a revitalizat imaginea poeziei româneşti,...

Ziua în care Marin Sorescu a plecat: 8 decembrie 1996
Poveşti de viaţă vineri, 5 decembrie 2025, 08:00

In memoriam, M.J. Mihai I, ultimul rege al României

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” mărturisea Regele Mihai I. Fără Majestatea Sa lumea de...

In memoriam, M.J. Mihai I, ultimul rege al României
Poveşti de viaţă joi, 4 decembrie 2025, 18:21

Constantin Noica: Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină

„Suntem niște zei proști, niște zei nemuritori care ne-am uitat destinul‘‘, spunea filosoful și eseistul, mentor spiritual al unor...

Constantin Noica: Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină