Parlamentul European a adoptat „Pactul privind migraţia şi azilul”

Deputaţii europeni au adoptat miercuri, 10 aprilie 2024 reforma amplă a politicii europene privind migraţia, rezultatul unui compromis dificil pe un subiect care alimentează de mai mulţi ani tensiunile şi diviziunile între cele 27 de state membre, relatează AFP.

Articol editat de Oana Nicolae, 10 aprilie 2024, 20:45

În timpul unei sesiuni plenare întrerupte pentru scurt timp de proteste ale unor activişti pentru drepturile omului, cele zece texte ale „Pactului privind migraţia şi azilul” au fost aprobate de Parlamentul European reunit la Bruxelles.

Această reformă înăspreşte controalele asupra sosirilor la frontierele blocului comunitar şi stabileşte un sistem de solidaritate între statele membre.

„Am scris o pagină de istorie”, a declarat preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola. „Lucrăm la asta de mai bine de zece ani. Dar ne-am ţinut de cuvânt. Un echilibru între solidaritate şi responsabilitate. Aceasta este calea europeană”, a scris ea pe reţeaua X.

Cancelarul german Olaf Scholz consideră că este un „pas istoric necesar” care „limitează migraţia ilegală şi, în cele din urmă, relaxează ţările care sunt afectate în mod deosebit”.

„Vă mulţumesc că aţi avut curajul să faceţi compromisuri”, a declarat comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, salutând acest lucru ca pe o „mare realizare”.

„Este timpul să reparăm politica noastră defectuoasă privind migraţia”, a îndemnat ea înainte de vot. Ylva Johansson a prezentat propunerea pentru un pact privind migraţia în septembrie 2020, după eşecul unei încercări anterioare de reformă în urma crizei refugiaţilor din 2015-2016.

Cele trei familii politice europene principale – PPE (dreapta), socialiştii şi democraţii (S&D) şi Renew Europe – au sprijinit în general pactul, căruia i s-au opus o mare parte din extrema dreaptă, dar şi Verzii, stânga radicală şi unii socialişti.

Reforma, care a făcut obiectul unui acord politic în decembrie, va trebui acum să fie validată oficial de statele membre, probabil la sfârşitul lunii. Obiectivul negociatorilor este adoptarea finală înainte de alegerile europene din iunie.

Pe lângă această reformă, care se va aplica abia din 2026, UE multiplică acordurile cu ţările de origine şi de tranzit ale migranţilor (Tunisia, Mauritania, Egipt) pentru a încerca să reducă numărul de sosiri la frontierele sale.

UE se confruntă cu o creştere a cererilor de azil, care au ajuns la 1,14 milioane în 2023, cel mai ridicat nivel din 2016, potrivit Agenţiei Europene pentru Azil. Intrările „ilegale” în UE sunt, de asemenea, în creştere, la 380.000 în 2023, conform Frontex.

Reforma introduce o „verificare” obligatorie a migranţilor care sosesc la frontierele UE, constând în înregistrarea acestora în baza de date comună EURODAC.

Se prevede o „procedură la frontieră” pentru persoanele care, din punct de vedere statistic, au cele mai puţine şanse de a li se acorda azil: acestea vor fi ţinute în centre în timp ce cazurile lor sunt examinate într-un mod accelerat, cu scopul de a trimite mai rapid cazurile respinse.

Un număr de 161 de organizaţii pentru drepturile omului, inclusiv Human Rights Watch, Amnesty International, Comitetul Internaţional de Salvare sau Oxfam, le-au cerut deputaţilor europeni să respingă Pactul, exprimându-şi îngrijorarea cu privire la „detenţia familiilor cu copii” şi „incriminarea” migranţilor.

„Pactul ucide, votaţi nu”, au scandat câţiva activişti prezenţi în sală în timpul votului.

Regula actuală conform căreia prima ţară de intrare în UE a unui migrant este responsabilă pentru cererea sa de azil este menţinută, cu unele ajustări. Dar pentru a ajuta ţările în care au sosit mulţi migranţi, cum ar fi Italia, Grecia sau Spania, este organizat un sistem de solidaritate obligatorie.

Celelalte state membre trebuie să contribuie prin preluarea solicitanţilor de azil (transferuri) sau printr-o contribuţie – financiară sau materială – în beneficiul ţării aflate sub presiunea migraţiei. Aceasta este o modalitate de a încerca să fie depăşită opoziţia Ungariei şi Poloniei faţă de orice cotă de refugiaţi – chiar dacă aceste două ţări rămân ostile reformei.

Sursă: Agerpres