Martirii temniţelor comuniste şi deportaţii în Bărăgan, pomeniţi la Reşiţa în ziua Sfinţilor 40 de Mucenici

Foştii deţinuţi politici şi victimele dictaturii comuniste, urmaşii acestora, invitaţii lor, precum şi autorităţile locale şi judeţene s-au întâlnit sâmbătă, 9 martie la Reşiţa.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 9 martie 2024, 17:19

Ca o realitate a evenimentelor întâmplate în urmă cu mai bine de 7 decenii, atât în temniţele comuniste, cât şi în ţinuturile îndepărtate din pusta Bărăganului unde sute de bănăţeni şi-au găsit sfârşitul şi doar o parte s-au mai întors pe meleagurile natale, la troiţa din Parcul Martir dr. Traian Valeriu Frenţiu – Întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, el însuşi un exponent al calvarului închisorilor comuniste din România, au fost comemoraţi astăzi în ziua Sfinţilor 40 de mucenici din Sevastia, ucişi pentru credinţă, foştii deţinuţi politici şi victimele dictaturii comuniste.

Manifestarea a început cu un Te Deum săvârşit de un sobor de preoţi din Protopopiatul Reşiţa, iar reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene, cât şi ai Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin şi ai asociaţiei organizatoare au depus la troiţa din parc, coroane şi jerbe de flori în amintirea răposaţilor:

Acţiunea s-a consumat într-un cerc restrâns de foşti deţinuţi politici şi deportaţi în Bărăgan şi urmaşi ai acestora, iar tristeţea şi regretele au cuprins atât asistenţa, cât şi întregul eveniment.

Pentru Radio Reşiţa Cornelia Fetea – preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, filiala Caraş-Severin:

De la cel mai în etate deţinut politic din Banat şi singurul în viaţă din întreaga ţară, Nicolae Ciurică din Teregova, năpădit de aduceri aminte şi uşor plictisit de vremurile pe care a apucat să le trăiască, am aflat:

„Eu știu că am suferit și îmi pare rău că am suferit cam degeaba, asta e părerea mea că, nu am prea am câștigat nimic; cam tot ăia care ne-au condus atunci, acum sunt copiii lor. Sunt puțini din care au revenit la normal. Eu a multe multe de spus că viața mea e o istorie întreagă: la 23 de ani am fost prins, condamnat pentru 25 de ani, încercuit de securitate, de armată de vreo opt ori și Dumnezeu m-a scăpat de fiecare dată. Am fost vândut, m-au somat și după primul foc s-a blocat pistolul, cine l-a blocat? Numai Dumnezeu. În munții Semenicului la un canton mi-a trecut cartușul prin noul testament. Iacă-tă sunt multe de spus, dar eu acum nu mai am chef de vorbă„.

De aceeaşi părere sunt şi Maria Marişescu din Berlişte şi Nasta Fişteag din Răcăşdia, foste deportate în Bărăgan, atunci când sunt întrebate cu ce sentimente participă la astfel de evenimente:

„Simt un fior în suflet și mă gândesc la cei care nu mai sunt și or suferit pentru noi și le suntem recunoscători, noi care trăim și suntem în viață„, a subliniat Nasta Fişteag.

„Simt, în primul rând, durere și indignare pentru că s-a făcut atâta efort ca şi urmașii să beneficieze de o indemnizație de jumătate din indemnizația pe care o primesc titularii și din păcate nu știu și nu pot să înțeleg de ce beneficiază sunt bucuroși că primesc această indemnizație dar nu vor să se înscrie în asociația noastră. Este dureros și poate par prea dură, dar eu am zis de foarte multe ori cei care nu beneficiază și nu intră în asociație să n-aibă parte de nimic. Nu este un blestem, dar să se gândească că nu e normal să beneficiezi de chinul altuia. Au fost cei care s-au sacrificat și ei beneficiază fără să facă absolut nimic, dar nimic nici cel puțin să-și amintească de cei pe care sau după care primesc această indemnizație pentru că dacă mergeți în cimitire e dureros că mormintele stau neîngrijite„, a precizat Maria Marişescu.

Subprefectul de Caraş-Severin Cristian Gâfu, singurul reprezentant al autorităţilor statului, prezent la un eveniment marcat anual la data de 9 martie, a rememorat istoria acelor vremuri şi a trezit asistenţei un licăr de speranţă că la anul vor fi mai mulţi şi totul va fi bine:

Istoria, de ale cărei fapte ar fi bine să ne amintim cu toţii ori de câte ori avem ocazia, a rememorat-o şi directorul arhivelor statului din Caransebeş, dr. Ovidiu Laurenţiu Roşu care a povestit celor prezenţi cât de dureroase şi de neuitat sunt întâmplările din vremurile anilor de construcţie ai socialismului:

Amintim că, în a noua zi a babelor, Biserica ortodoxă şi cea greco-catolică marchează Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, zi în care femeile dau de pomană, pentru sufletul răposaţilor, preparate specifice.

Sărbătoarea Mucenicilor este cel mai popular praznic al primăverii, înaintea Paştelui. Conform tradiţiei, în această zi femeile coc sau fierb 40 de figurine din aluat, numite “sfinţişori” sau “mucenici”. Aceştia sunt făcuţi din aluat dospit şi au forma cifrei opt, care reprezintă de fapt cele opt zile de tortură şi simbolul cosmic. După ce sunt scoşi din cuptor, mucenicii se ung cu miere şi se presară cu nucă după care sunt împărţiţi pentru sufletul răposaţilor.

De asemenea, persoanele care nu au nume de sfinţi îşi pot serba în 9 martie chiar şi onomastica.