[AUDIO] Ziua Internațională a Limbii Materne, în Caraș-Severin este o sărbătoare a tuturor

România este una din țările membre ale Uniunii Europene cu cele mai multe minorități, iar Caraș-Severinul este unul dintre cele mai bogate județe din punct de vedere al minorităților.

Articol editat de Anca Bălălău, 21 februarie 2023, 11:11 / actualizat: 21 februarie 2023, 18:28

Diversitatea lingvistică și culturală, multilingvismul din Banatul de Munte au produs de-a lungul timpului un model de conviețuire între diferitele etnii. Toleranța este un mod de a fi, o unitate în diversitate, conform sloganului european.

Din toate aceste motive, ziua de 21 februarie, când se serbează Ziua Internațională a Limbii Materne, în Caraș-Severin este o sărbătoare a tuturor cetățenilor, un mod de a fraterniza așa cum se întâmplă și de alte sărbători religioase, când întreaga comunitate este însuflețită de aceleași sentimente.

Această zi a fost proclamată Ziua internaţională a Limbii Materne în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO din 17 noiembrie 1999. Cu acest prilej, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea bogatei diversităţi culturale prin promovarea limbilor materne ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între diferite popoare.
Potrivit site-ului oficial al ONU, la 21 februarie 1952, studenţii care demonstrau pentru recunoaşterea limbii lor materne ”bangla”, drept una dintre cele două limbi ale Pakistanului de atunci, au fost împuşcaţi de forţele de poliţie din Dhaka, capitala actualului stat Bangladesh.

În anul 2000, Ziua internaţională a limbii materne a fost celebrată pentru prima oară de Organizaţia Naţiunilor Unite. La 16 mai 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a invitat statele membre „să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii”.
Ziua Internațională a Limbii Materne este o sărbătoare ținută anual la 21 februarie în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul, pentru că “Limba este o hartă a culturii. Ea ne învață de unde vin oamenii și încotro se îndreaptă ei.
Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor”, după cum mărturisea marele sculptor român, Constantin Brâncuşi.

În graiul matern se ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere. Din acest motiv oamenii au definit dintotdeauna limba maternă drept o comoară, ce nu are preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi moştenită, păstrată şi cultivată cu sfinţenie.

Poetul national, Mihai Eminescu definea limba maternă astfel: ,,Limba este organul prin care neamul îşi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui.”
Așadar, limba maternă este cel mai puternic instrument de conservare și dezvoltare a patrimoniului tangibil și intangibil. Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.

La rândul său, ONU consideră că toate acțiunile ce promovează diseminarea limbilor materne servesc nu doar scopul încurajării diversității lingvistice și educației multilingve, ci ajută și la dezvoltarea conștiinței tradițiilor lingvistice și culturale în întreaga lume și la inspirarea solidarității bazată pe înțelegere, toleranță și dialog.

În încheiere, reamintim ceea ce mărturisea Nichita Stănescu: „A vorbi despre limba în care gândeşti este ca o zi de sărbătoare. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi exprimată decât în limba română. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanţă aparte îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această relevaţie am avut-o abia atunci când am învăţat o altă limbă.”