[FOTO] In memoriam, Emil Hossu

„Sunt maramureșean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în București de foarte multă vreme”, mărturisea cel care a luat calea Cerului într+o seară de 25 ianuarie, 2012, Emil Hossu.

Articol editat de Radio Resita, 25 ianuarie 2019, 16:33

Milu, după cum îi spuneau apropiaţii, a văzut lumina zilei în data de 24 noiembrie 1941 pe meleagurile sibiene. A copilărit în Maramureș, a urmat cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, iar cel care l-a descoperit a fost  Constantin Manolescu, profesorul său de limba și literatura română, cel care l-a îndrumat către profesia de actor.

Istoria familiei sale este una plină de tragism, fiindcă după ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.

În anul 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.

Neavând „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare.

Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic.

„Indiferent de existenţa – sau nu – a unor proiecte personale, cred cu tărie în viitor, căci altfel ce rost aş mai avea? Viitorul, pentru mine, poate să însemne transmiteri de ştafete, de gânduri, de întâlniri artistice sau pur şi simplu umane ce-ar avea darul de a-mi însenina restul vieţii”, mărturisea regretatul actor.

Printre cele mai cunoscute persoanje întruchipate de Emil Hossu se numără „ziaristul Victor Mirea” – zis „Balaurul”, din „Secretul lui Bachus”… Primul rol într-un film românesc l-a avut în 1967/pelicula „Cerul începe la etajul III”; a mai interpretat roluri în filme precum „Balanța”  (1992), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), „Liceenii în alertă” (1993), „Oglinda”  (1993), „Fetele Marinarului” (serial realizat de grupul „Intact”, în 2009)/intrase, din păcate, pe „culoarul telenovelelor”, a putut fi văzut și în producția „Chiquititas”/; cei mai prolifici ani în cinematografie au fost 1984 și 1985, cand a jucat în șase filme: „Noi, cei din linia întâi” (1985); „Secretul lui Nemesis” (1985), „Vara sentimentală” (1985), „Eroii n-au vârstă (1984)”, „Secretul lui Bachus”  (1984), sau „Sosesc păsările călătoare” (1984).

A fost actorul  a două teatre bucureştene – «Giuleşti» şi «Nottara».

 Teatrul pe care l-a iubit necondiţionat a rămas «Nottara». Şi, poate tocmai de aceea, Dumnezeu i-a îngăduit să iasă din scena vieţii înconjurat de mai toţi colegii, chiar în foaierul Sălii «George Constantin», în vreme ce, în foaierul de sus, publicul aştepta să intre la spectacolul „Aniversarea”. Cauza decesului a fost infarctul miocardic.

Ultimele cuvinte ale actorului au fost: Te iubesc, Catrinel.

„Dumnezeu să-l odihnească pe dragul de «Milu», de-a pururi tânăr şi ferice!”, se arăta într-un comunicat, din 25 ianuarie 2012, al Teatrului „Nottara”…

 A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.

Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”

Emil Hossu a rămas în memoria românilor prin devotamentul său pentru profesie, pentru firescul și modestia sa de om.

Fie-i veșnică amintirea!

Epilog: „Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni”.Emil Hossu

Anca Bica Bălălău