Prima pagină » Fapt divers » [FOTO] Folclorul românesc a mai pierdut o voce: Ionela Prodan!

[FOTO] Folclorul românesc a mai pierdut o voce: Ionela Prodan!

Articol editat de Radio Resita, 16 aprilie 2018, 22:28 / actualizat: 17 aprilie 2018, 15:21

„Am ajuns în București grație marelui etnomuzicolog Harry Brauner, care nu avea copii, și împreună cu soția sa și cu sora acesteia, soția academicianului Grigore Moisil, m-au „adoptat”.

Vestea a întristat atât pe admiratorii artistei, pe cei care apreciau calitatea vocii ei cu un timbru unic în muzica populară românească, dar mai ales a îndurerat familia sa.

„Om ireproșabil, om pur și minunat, om bun și simplu, om încărcat de daruri. Minune de la Dumnezeu! Ai fost un artist emerit, un om fără egal, de o bunătate și o simplitate incredibilă. Ai sădit în inimile românilor clipe de neuitat și i-ai bucurat ani de zile cu vocea ta inegalabilă. Ai avut un har nepereche și ai reușit, astfel, să faci o întreagă lume să te iubească și să te respecte. Pentru noi ai fost cea mai bună mamă, pentru poporul român ai fost bun național! În inimile oamenilor, pe care i-ai iubit și bucurat cu vocea ta, nu vei muri niciodată! Ai fost, ești și vei rămâne îngerul nostru păzitor! Te iubim și te vom iubi mereu!
Mama noastră, artistul preferat al dumneavoastră! Putem plânge, știind ca a plecat, sau putem zâmbi, știind că a trăit cu adevărat”, a scris fiica artistei, Anamaria Prodan Reghecampf, pe pagina sa de socializare.

„Ionela Prodan, o voce de care cu siguranță veți auzi”

Ionela Prodan s-a născut pe 6 octombrie1947.Deși nu a avut o viață ușoară educația și ambiția au făcut-o să își păstreze principiile în toate momentele de cumpănă sau bucurie.

„Am ajuns în București grație marelui etnomuzicolog Harry Brauner, care nu avea copii, și împreună cu soția sa și cu sora acesteia, soția academicianului Grigore Moisil, m-au „adoptat”. Aveam câte o cameră în casa fiecăruia. Harry Brauner m-a prezentat multor folcloriști importanți, care m-au sfătuit de bine. Acum, când spun ceva în lumea folclorului românesc am pretenția că am avut de la cine învăța, că am întâlnit oameni deosebiți. Dar și eu m-am integrat în societate cât se poate de solid, cu prestanță. Mama mereu îmi spunea că trebuie să fac școală, abia apoi să cânt. Și m-am ambiționat și am intrat cu bursă, că mama nu-și permitea să mă susțină, la Facultatea de Istorie-Geografie. Am dat definitivatul și mi-am luat gradul al II-lea în Istorie, apoi am făcut a doua facultate, Filosofia. Eu am avut în frunte un mir pus de Dumnezeu, însă cel mai bun lucru în viață este lucratul în echipă, te poți dezvolta pe mai multe arii, iar când aduni totul rezultă o personalitate. În cântecele mele de greutate se simte și multă durere. Așa a rămas celebru și cântecul vieții mele: „Din bucata mea de pâine”, piesa aceasta n-are moarte. Am creat-o într-o clipă de mare durere și deznădejde, în urma relației cu anumite persoane care m-au trădat. Așa a luat viață acest cântec: „Din bucata mea de pâine/ Am crescut un om şi-un câine (…)/ Când am bani și o duc bine/ Toată lumea e cu mine/ De n-am bani și o duc rău/ Nici cel neam nu-i neamul meu/ Și atunci te-ntreb pe tine/ Care-i om și care-i câine?”. Am fost director în Ministerul Culturii, am fost realizator la Radio România Actualități, apoi am fost producător de emisiuni muzicale la diverse televiziuni, vreme de șapte, opt ani.Țin minte că academicianul Grigore Moisil, prin 1971, a cerut o piesă la radio cu mine, însă eu nu eram cunoscută la vremea aceea în București și i-a certat pe realizatori că nu au. Și atunci le-a spus: „Ionela Prodan, o voce de care cu siguranță veți auzi”, mărturisea regretata artistă într-un interviu despre viața ei.

În vârstă de 70 de ani a pierdut bătălia cu boala după o grea suferință,lăsând în urma sa copii și nepoți îndoliați, dar și o salbă de cântece populare ce rămâne în sufletele iubitorilor de folclor.

Președinția României i-a conferit artistei Ionela Prodan la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală.