Închisoarea de minimă securitate din Delta Dunării, locul în care deţinuţii sunt aproape liberi
Un nou model de penitenciar ia naştere în Delta Dunării, pe un grind aşezat la graniţa româno-ucraineană: o închisoare fără gratii, în care condamnaţii pot umbla fără oprelişti, pot munci şi pot trăi la fel ca oamenii liberi. O singură piedică stă în calea evadării: apa Dunării. Penitenciarul e construit pe o insulă.
Articol editat de Mirabela Afronie, 4 octombrie 2016, 09:03
Zona are o istorie neagră, surprinsă şi în versurile celebrei melodii lăutăreşti „La Chilia-n port“: „La Chilia, la Tătaru, bate Maromet cu paru’, ah ce dureros/ La Tătaru, la Chilia, bate Lungu cu frânghia, ah ce dureros…“. În perimetrul Chilia Veche – Periprava au murit mii de deţinuţi politic, în anii ‘50. Astăzi, locul încearcă să renască şi să facă uitate aceste orori, pentru a deveni cel mai modern model de penitenciar din România. În ultimii doi ani, pe Grindul Tătaru au apărut câteva case construite de deţinuţii de la Penitenciarul Chilia Veche. Ele servesc drept ateliere de construcţii şi meşteşuguri tradiţionale, însă, scopul final al proiectului este ca deţinuţii să fie transferaţi de la Chilia şi să locuiască în aceste case. Reporterii „Adevărul“ au mers la Tătaru, în judeţul Tulcea, pentru a vedea cum ar urma să arate prima închisoare de minimă securitate din România.
580.320 de euro a costat până acum proiectul de la Grindul Tătaru. Banii au venit 85% din Fondurile Norvegiene şi 15% din contribuţia statului român. Proiectul a luat naştere în 2014, când Ministerul Justiţiei a primit o donaţie de aproape 500.000 de euro prin Fondurile Norvegiene, pentru stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deţinuţilor. Fondurile Norvegiene sunt scheme de finanţare nerambursabilă şi au ca scop reducerea disparităţilor sociale şi economice în Spaţiul Economic European şi întărirea relaţiilor dintre Norvegia şi România. Modelul după care s-a lucrat a fost închisoarea Bastoy, din Norvegia, o insulă de lângă Oslo, denumită popular „cea mai primitoare închisoare din lume“. Acolo, cei 115 deţinuţi locuiesc în case pe care le îngrijesc singuri, îşi gătesc singuri, lucrează şi sunt plătiţi pentru munca lor. În plus, au multiple posibilităţi de recreere: pescuit, tenis, iar în lunile de iarnă, schi. Au chiar şi o formaţie de muzică rock, numită „Guilty as Hell“. Rezultatele acestei închisori sunt remarcabile: rata de recidivă a deţinuţilor ieşiţi de la Bastoy este de 16%, comparativ cu rata de 70% a penitenciarelor tradiţionale. De asemenea, încercările de evadare au reprezentat cazuri izolate, date fiind poziţia geografică a închisorii şi mediul ospitalier pe care îl oferă.
„Ar fi bine dacă am putea să stăm aici tot timpul. Una e să stai 16 inşi în celulă şi alta e să fii aici, să poţi să ieşi la soare, să mai vezi şi tu o pasăre, un şarpe de apă…“, spune un condamnat pentru furt cu tâlhărie. Loc de detenţie aliniat la specificul Deltei Programul are şi o componentă ecologică. Construcţiile realizate până acum la Grindul Tătaru sunt din lemn, chirpici şi stuf, pentru a rezona cu specificul Deltei. Energia electrică e asigurată de panouri solare, iar încălzirea se face printr-un sistem de sobe. Deţinuţii au săpat o fântână şi au montat o pompă pentru un acces mai uşor la apă. „Am încercat nu doar să ridicăm nişte case, ci şi să oferim nişte variante de construcţie pentru dezvoltarea turismului local. Ceea ce au făcut deţinuţii sunt construcţii moderne şi confortabile, dar care păstrează şi arhitectura locală“, spune Teodor Frolu, reprezentantul Asociaţiei „Ivan Patzaichin – Mila 23“ Nu contează gravitatea pedepsei, la Grindul Tătaru vin oameni încarceraţi pentru omor şi viol, dar şi pentru ultraj sau furt de combustibil. Toţi învaţă de la zero regulile construcţiilor sau diverse meşteşuguri şi speră să-şi găsească mai uşor de muncă atunci când vor fi liberi. Dar la fel de important este faptul că stau opt ore în aer liber. „O închisoare obişnuită produce daune fiinţei umane. Eu văd acest nou model de închisoare ca pe un loc în care oamenii vin să se vindece. Iar când pleacă de aici, nu pleacă cu sentimentul de inferioritate, ci pot sta drepţi, se pot uita în ochii tăi şi pot spune «sunt la fel de important ca tine, sunt la fel de om ca tine!». De aici vine rata mică de recidivă“, ne-a declarat Arne Kvernvik Nilsen. Acesta crede că mai important decât locul în care este organizată închisoarea este comportamentul lucrătorilor din penitenciare. Programul derulat prin Fondurile Norvegiene a inclus şi o vizită de studiu la Bastoy, în Norvegia, pentru opt oameni care lucrează în Administraţia Naţională a Penitenciarelor. „Cineva care păzeşte deţinuţii într-un penitenciar din România mi-a spus: «ştiţi, noi nu dăm niciodată mâna cu condamnaţii». Eu cred că gardienii români ar trebuie să înceapă să schimbe asta“, a mai spus Arne Kvernvik Nilsen.
