Vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce în trecut

“Cum să muţi o biserică  aşa grea?”

Pe buzele tuturor a existat această  întrebare , fiecare reşiţean sau simplu privitor se cutremura doar la gândul că ar putea fi posibil…şi totuşi povestea acelor vremuri trebuie spusă şi reamintită, pentru că face parte din istoria acestor locuri…iar cee ace este mai important că “eroii” acelor vremuri au reuşit să salveze astfel un lacăş de cult, în timp ce în alte zone ale ţării , aceste lăcaşuri se demolau pur şi simplu . Riscul asumat atunci a fost enorm din toate punctele de vedere , fiindcă eşuarea acestui demers ar fi avut consecinţe de nebănuit. În Reşiţa s-au întâmplat multe premiere  tehnice, edilitare ,ştiintţfice, dar evenimentul  anului  1985 a fost unul de cea mai mare anvergură locală şi naţională. Trăitorii acelor vremuri  au avut prilejul , odată cu lansarea cărţii document “Translaţia bisericii ortodoxe  SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL din Reşiţa Română”, să retrăiască emoţia şi surprinderea de atunci , în răgazul sentimental al rememorării  patriotismului local. Proiectul de translaţie a urmat teza de doctorat a prof. EUGENIU IORDĂCHESCU -TRANSLAŢIA. În România sunt 13 obiective translatate, în Banat , această biserică este unică.

“Am scris şi publicat această carte nu întâmplător. În ea sunt povestite ,aşa cum ne-am priceput , momente din istoria recentă a oraşului nostru , oraş în care ne-am născut sau am trăit venind din alte locuri , la fel de frumoase şi încărcate de istorie. Sunteţi şi dumneavoastră convinşi  la fel  ca şi noi  că multe întâmplări s-au petrecut în oraşul nostru, dintre care am ales doar una..

Şi dacă în “Dicţionarul explicativ  al limbii române” întâmplările au, în general, un rezultat negativ,(întâmplător)noi am prezentat sensul cuvântului în care rezulatul întâmplării este pozitiv, chiar dacă  în anumite momente de gândire sau de realizare a existat şi o anumită incertitudine.

Marele poet român Mihai Eminescu scria”vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce în trecut”.O parte din trecut se regăseşte în realizările şi faptele măreîe  ce reprezintă noua faţă a Reşiţei , care dăinuie peste ani, alta parte se regăseşte în arhivele împrăştiate pe ici pe acolo , iar o altă parte se regăseşte în mintea oamenilor “acel calculator mental”care memorează fapte, văzute, întâmplate sau povestite cu mult har, dar şi mândrie de bunici , moşi şi strămoşi. A fost o plăcere  ca părinţii noştri să ne povestească despre ce a fost în Reşiţa pe locurile pe care le cunoşteam toţi cei care locuim în acest minunat oraş.Sunt mândră că sunt reşiţeancă. Am căutat să insuflu copiilor dragostea despre locurile natale, având trei obiective :Şcoala, Biserica şi Palatul Cultural”, ne-a mărturisit cu emoţia unui dascăl care şi-a dedicat întreaga viaţă profesiei, dr. Doina Frigură Iliasa.

Articol editat de Mirabela Afronie, 18 mai 2016, 16:05

Momentul apariţiei acestei cărţi document a adunat foarte mulţi oameni ai Cetăţii, sala fiind arhiplină, fapt ce merită apreciat.Familia dr. Doina Frigură Iliasa- ing. Ion Frigura Iliasa a prezentat motivele pentru care au meşteşugit fiecare amintire, document,  în scrierea ce se doreşte a rămâne testament sentimental generaţilor care trebuie să-şi afle certificatul de naştere ce infiinţează documentar apartenenţa la capitala Banatului de Munte-Reşiţa!

Preşedintele Asociaţiei Culturale Reşiţa Română, ing. Nicolae Plujar a mărturisit în deschiderea evenimentului:

“Asociaţia Culturală Reşiţa Română este continuatoarea Reuniunii plugarilor din Reşiţa Română, veche aşezare a Reşiţei, a avut biserică, şcoală, Palat Cultural şi toate celelalte elemente necesare creării unui cadru economic social propice desfăşurării unei vieţi obişnuite, chiar foarte bună faţă de alte zone din ţară şi străinătate.Familia Iliasa-Frigura a scris această carte elaborată , a carei scriere s-a bazat pe o bogată documentare tehnică. Un impuls în realizarea lucrării a fost dat şi de catre Preasfintţul Părinte Lucian, EpiscopulCaransebeşului cu ocazia venirii în mijlocul membrilor Asociaţiei Reşiţa Română, în preajma praznicului Nasşerii Domnului nostru Isus Hristos, ocazie cu care a dat binecuvântarea scrierii acestei cărţi care să rămână generaţilor viitoare ca o dovadă vie a puterii dumnzeieşti . Această lucrare a Asociaţiei Culturale Reşiţa Română se înscrie pe lunga lista a acţunilor desfăşurate în Palatul Cultural. Este şi acesta un mijloc de a ne cunoaşteîn condiţile în care peste 90% din Reşiţa Română a fost demolată , iar vecinii noştri au fost mutaţi  în tot oraşul.Dacă pui suflet se vede!”

“Cum să muţi o biserică  aşa grea?”

Pe buzele tuturor a existat această  întrebare , fiecare reşiţean sau simplu privitor se cutremura doar la gândul că ar putea fi posibil…şi totuşi povestea acelor vremuri trebuie spusă şi reamintită, pentru că face parte din istoria acestor locuri…iar cee ace este mai important că “eroii” acelor vremuri au reuşit să salveze astfel un lacăş de cult, în timp ce în alte zone ale ţării , aceste lăcaşuri se demolau pur şi simplu . Riscul asumat atunci a fost enorm din toate punctele de vedere , fiindcă eşuarea acestui demers ar fi avut consecinţe de nebănuit. În Reşiţa s-au întâmplat multe premiere  tehnice, edilitare ,ştiintţfice, dar evenimentul  anului  1985 a fost unul de cea mai mare anvergură locală şi naţională. Trăitorii acelor vremuri  au avut prilejul , odată cu lansarea cărţii document “Translaţia bisericii ortodoxe  SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL din Reşiţa Română”, să retrăiască emoţia şi surprinderea de atunci , în răgazul sentimental al rememorării  patriotismului local. Proiectul de translaţie a urmat teza de doctorat a prof. EUGENIU IORDĂCHESCU -TRANSLAŢIA. În România sunt 13 obiective translatate, în Banat , această biserică este unică.

“Am scris şi publicat această carte nu întâmplător. În ea sunt povestite ,aşa cum ne-am priceput , momente din istoria recentă a oraşului nostru , oraş în care ne-am născut sau am trăit venind din alte locuri , la fel de frumoase şi încărcate de istorie. Sunteţi şi dumneavoastră convinşi  la fel  ca şi noi  că multe întâmplări s-au petrecut în oraşul nostru, dintre care am ales doar una..

Şi dacă în “Dicţionarul explicativ  al limbii române” întâmplările au, în general, un rezultat negativ,(întâmplător)noi am prezentat sensul cuvântului în care rezulatul întâmplării este pozitiv, chiar dacă  în anumite momente de gândire sau de realizare a existat şi o anumită incertitudine.

Marele poet român Mihai Eminescu scria”vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce în trecut”.O parte din trecut se regăseşte în realizările şi faptele măreîe  ce reprezintă noua faţă a Reşiţei , care dăinuie peste ani, alta parte se regăseşte în arhivele împrăştiate pe ici pe acolo , iar o altă parte se regăseşte în mintea oamenilor “acel calculator mental”care memorează fapte, văzute, întâmplate sau povestite cu mult har, dar şi mândrie de bunici , moşi şi strămoşi. A fost o plăcere  ca părinţii noştri să ne povestească despre ce a fost în Reşiţa pe locurile pe care le cunoşteam toţi cei care locuim în acest minunat oraş.Sunt mândră că sunt reşiţeancă. Am căutat să insuflu copiilor dragostea despre locurile natale, având trei obiective :Şcoala, Biserica şi Palatul Cultural”, ne-a mărturisit cu emoţia unui dascăl care şi-a dedicat întreaga viaţă profesiei, dr. Doina Frigură Iliasa.

“Deplasarea bisericii constituie subiectul acestei cărţi. O parte din cele câteva întâmplări adevărate prezentate în carte se regăsesc în realizările existente , altele au fost demolate, iar multe se regăsesc în alte cărţi , diverse publicaţii , dar mai cu seamă în studile, documentaţile tehnice , acte administrative , proiecte, ce se mai găsesc prin arhive.Ne exprimăm regretul că foarte multe dintre acestea nu se mai  găsesc.Ne întrebăm cum a fost posibil să se distrugă şi să se arunce după anul 1989 proiectele tehnice de execuţie ale multor obiective din municipiu şi judeţ , sau de oriunde,  care ani în şir au umplut arhivele unor unităţi economice , întreprinderi sau instituţii.De aceea  am dorit  ca prin cele prezentate în această  carte să evocăm translaţia bisericii ortodoxe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Reşiţa Română, la care am fost martori,  utilizând o expunere accesibilă , păstrând în elemente de rigurozitate stiinţifică plasate în trecut, present şi viitor.Suntem mândri şi bucuroşi că biserica noastră, a reşiţenilor din Reşiţa Română, odată cu sistematizarea centrului civic, nu a fost culcată la pamânt,fiindcă în anii 1980 au fost demolate în Bucureşti , precum şi în alte părţi, 29 de lăcaşuri de cult ortodoxe . Peste altarele culcate la pamânt ale acestora s-au ridicat blocuri de locuinţe, s-au amenajat centre civice sau spaţii cu altă destinaţie.Am convingerea că în Reşiţa există potential”,a încheiat confesiunea cunoscutul inginer Ion Frigură Iliasa.

Expert MC–numismatică, medalistică, heraldică, sigilografie, gliptică, conservare şi pedagogie muzeală Dana Bălănescu a reamintit celor prezenţi următoarele:

“Cu ocazia acestor lucrări s-a descoperit  un mic tezaur de monede modern şi au fost predate muzeului judeţean. Conform unui vechi obicei de a pune la temelia unei clădiri o pungă cu monezi, ele atestă un obicei şi adaugă valoare unui repertoriu destul de bogat pentru oraşul nostru, fiind monede care circulau în vremea ridicării lăcaşului de cult, cunoscut oamenilor ca Biserica Pătru Iacob”.

Sfinţii Părinţi de la Protopopiatul O.R. RESITA au dat binecuvântarea necesară unui astfel de moment, iar  corala de copii „Menestrelul” a Asociaţiei Culturale Reşiţa Română, condusă de dirijor  profesor Adriana Ponoran,  a susţinut un microrecital la încheierea evenimentului. Eleva Giulia Stanca a deschis  microrecitalul , dedicând, melodia  interpretată de ea, mâinilor harnice care de-a lungul vremurilor au “adăpostit “ Reşiţa în faptele lor frumoase atunci când au construit, au şters o lacrimă, au mângâiat şi crescut  un copil sau au scris o carte !

Anca Bica Bălălău