[EXCLUSIV] Arborele Pagodelor la Băile Herculane. Un bucureştean investeşte în copacii terapeutici

Articol editat de Mirabela Afronie, 20 octombrie 2014, 14:00 / actualizat: 20 octombrie 2014, 19:12

12 exemplare din specia Ginkgo Biloba au fost plantate recent, dintr-o iniţiativă privată, în parcurile din staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane. Copacul de Ginkgo Biloba este cea mai bătrână specie de arbore pe care o cunoaşte omenirea. Pe lângă aspectul ornamental, recunoscut în întreaga lume, frunzele sale au şi numeroase întrebuinţări medicale. Principalele proprietăţi terapeutice sunt expectorante, tuberculostatice, antiasmatice, antibronşitice, sedative, digestive şi vermifuge. Acţiunea intreprinsă la Băile Herculane de unul din românii care beneficiază de peste 40 de ani de caracteristicile terapeutice ale staţiunii cărăşene, va continua şi în primăvara anului viitor în mai multe localităţi din Banatul de Munte, a subliniat acesta. Este vorba de Petre Biolan din Bucureşti, care şi-a propus să planteze pomi ori de câte ori va vizita staţiunea, gestul său fiind un îndemn la adresa acelora care exploatează necontrolat zonele verzi ale Banatului, a subliniat acesta pentru Radio România Reşiţa.

Reporterul Radio România Reşiţa, Hardy Cvoica a stat de vorbă cu investitorul român şi a aflat intenţiile acestuia:

***

Arborele Ginkgo Biloba este cea mai bătrână specie de arbore pe care o cunoaşte omenirea şi este descris ca “fosilă vie” deoarece este ultimul supravieţuitor al familiei sale.

 El “traieşte” până la 1000 de ani, iar frunzele sale sunt folosite ca hrană şi medicament de peste 4000 de ani. Medicii naturişti chinezi folosesc această plantă şi astăzi pentru a trata afecţiuni ale creierului, bronşita sau astmul. Din cele mai străvechi timpuri, copacii Ginkgo Biloba erau plantaţi în grădinile templelor chinezeşti şi japoneze lângă altarele de rugăciune, fiind veneraţi pentru frumuseţea lor, dar şi pentru protecţia pe care o ofereau împotriva incendiilor.

Japonezii adoră arborii Ginkgo la fel de mult ca pe zei, legând în jurul trunchiului acestora o shimenawa, adică o coroniţă din tulpini de orez, pentru a le confirma sacralitatea. Considerat capabil să realizeze un echilibru perfect între cer şi pământ, Ginkgo a devenit un arbore sacru şi a fost denumit de popoare sub diferite forme. În China i se spune “arborele pagodelor” şi “arborele celor 40 de steme”. Japonezii îl numesc “arborele templier”, “urechea elefantului” sau “caisa argintie”. Pentru civilizaţiile care au descoperit această plantă mult mai tarziu, acum câteva sute de ani, Ginkgo este “copacul lui Dumnezeu”, “arborele vieţii” sau “arborele de 40 de taleri”. Denumirea populară din urmă a luat naştere în Europa anului 1710, când arborele a fost plantat în grădina botanică din Utrecht, Olanda, plătindu-se pentru un puiet suma de 40 de taleri de aur. Astăzi, Ginkgo Biloba creşte în China, Japonia şi Coreea – în mod natural şi este cultivat în numeroase alte ţări din Asia, Europa şi America.

Copacul Ginkgo poate ajunge până la înălţimi de 40 de metri şi are o coroană ramificată în forma acoperişului pagodelor, cu ramuri lungi de 10 metri. Frunzele acestuia sunt colorate verde-intens şi au peţioluri lungi şi elastice. Forma lor este triunghiulară, bilobată. Spre toamnă, frunzele capătă o culoare galben-viu, fascinând aproape pe oricine. Toate frunzele arborelui pot cădea într-o singură zi, ba mai mult, chiar în cateva ore. Culesul frunzelor începe la mijlocul lunii iulie, în cursul serii şi al nopţii, căci acestea se rup mai uşor când temperatura este mai scăzută. Frunzele se lasă la uscat 12 ore şi apoi sunt mărunţite fin. Pe lângă aspectul ornamental recunoscut în întreaga lume, frunzele de Ginkgo Biloba au şi numeroase întrebuinţări medicale.

Principalele proprietăţi terapeutice ale frunzelor de Ginkgo, cunoscute încă din vremea asiaticilor antici sunt expectorante, tuberculostatice, antiasmatice, antibronsitice, sedative, digestive şi vermifuge. Occidentalii au observat şi ei efecte neurotropice, antioxidante la nivelul creierului, vasodilatatoare la nivelul arterelor, venelor şi capilarelor, antiinflamatoare, antispastice, antialergice, antidepresive sau antifungice.

Infuzie – 10 grame de frunze uscate la 250 de ml de apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele de dimineaţă şi amiază, într-o cură de minimum 3 luni. Tinctura – proporţie ¼, cu alcool 400, macerată timp de 10 sau 14 zile; se iau de 3 ori pe zi câte 30 de picături în cazul adulţilor şi 10 picături copiii între 6 şi 14 ani, în puţină apă sau suc natural Capsule – luate 3 pe zi în funcţie de vârstă – una la copii, două la tineri şi trei la adulţi, înainte de mese, mai ales pentru îmbunătăţirea fluxului sanguin cerebral.

Sursa: timpul.md

(Hardy Cvoica)