Motto: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.Grigore Vieru

„Doamne, atît de singur,Atît de singur n-am fost nicicând!”… o mărturisire poetică a unui român de peste Prut care a văzut Cerul aşezat peste limba română acum 86 de ani pe 14 februarie februarie 1935 în satul Pererîta, ca fiu al lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.

A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec.

Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.

Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Din păcate, destinul său tragic se confirmă pe 16 ianuarie 2009, când Grigore Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.

Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestema unii, vreau să zic,

La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri,

Ce-ai face tu şi cum ar fi

De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc.

Vei fi mare tu, eu voi fi mic,

Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,

Milă de tine mi-i,

Că n-ai avut niciodată mamă,

Că n-ai avut niciodată copii.

A pierdut lupta cu  viața pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Grigore Vieru a fost înhumat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.

La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.

„Cum să-ţi spun,Fratele meu drag,Tu care ne-arăţi ce duios- Trec cuvintele româneşti-Prin roua suferinţei noastre”...cum poţi scrie cu sufletul clătit în roua suferinţei naşterii unui poet care a iubit poporul său cu durerea propriei sale faceri? Ca un urlet de femeie ce naşte este poesia lui Grigore Vieru, un urlet din care limba română este mărturisitoare de botez şi lacrimă...

Ceva se-ntâmplă azi cu noi:

Azi lacrimile sunt gunoi.

Eu mor pe cruce pentru ea,

Iar lumea hohoteşte rea.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

Din pâine iau, să pot zbura,

Cât de pe flori albina ia.

Dar tot eu sunt şi judecat

Că, trândăvind, m-am îmbuibat.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

Ajuns-am a umbla mereu

În braţe cu mormântul meu.

Şi nu ştiu unde să-l mai pun

Să am un somn mai lin, mai bun.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

„Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama…” iar Grigore Vieru şi în lumea fără de dor rămâne copilul născut de limba şi literatura română…

Motto: „Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ”.Grigore Vieru

Anca Bica Bălălău