Luni, 11 ianuarie, de la ora 22:00 la Teatrul National Radiofonic vă invităm să ascultaţi două nuvele de Mihail Bulgakov :  „Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel”.

Premiul UNITER pentru „Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic realizat în anul 2013”.

Traducerea: Emil Iordache. Dramatizarea radiofonică şi regia artistică: Diana Mihailopol.

În distribuţie:  Marius Manole, Dan Aştilean, Oana Ştefănescu, Amalia Ciolan, Rodica Mandache, Ion Arcudeanu, Ion Mărgescu, Ruxandra Maniu, Milica Creiniceanu, Laurenţiu Lazăr, Antonia Neumark. Redactor: Domnica Ţundrea.

 Regia de montaj: Florina Istodor. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu.

 Producţia şi regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 2013.

Romancier, dramaturg  sovietic de origine ucrainiană, destinul lui Mihail Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism  cum e amprenta operei sale.

S-a născut pe 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice .În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica Însemnările unui tânăr medic, în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învingă răul.

În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă. În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.

Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova. Transformă romanul Garda Albă în drama Zilele Turbinilor. După multe momente de tensiune și incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii „albi” face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, în același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică Inimă de câine.

Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator al cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu primește un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă tot nepublicate.

În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate. În 1932 se căsătorește pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui.

În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul și Margareta. În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, Maestrul și Margareta, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat.

La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează soției sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul și Margareta.

De la ora 23:00 vom asculta „Aniversarea”  de Olga Delia Mateescu.

Regia artistică: Cezarina Udrescu.

 În distribuție: Olga Delia Mateescu, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Silviu Biriș, Costas Mincu, Anca-Elena Munteanu, Ciprian Cojenel. Regia de montaj: Radu Verdeș, Mirela Anton, Bogdan Golovei, Monica Wilhelm, Dana Lupu, Robert Vasiliță.

Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea.

Regia tehnică: Mădălin Cristescu.  Redactor: Oana Cristea Grigorescu

„Îmi place mirosul teatrului, e un miros specific al scenei şi poate că vine din faptul că acolo sunt comprimate foarte multe inimi generoase”, mărturiseşte  Olga Delia Mateescu.

Actriță și scriitor,  Olga Delia Mateescu s-a născut la 6 noiembrie 1949, în Livezile, județul Bistrița-Năsăud. Este fiica unui medic și a unei actrițe,  care s-au despărțit dupa 3 ani de la nașterea artistei, fiind crescută la București,dar și la Reșița.

A absolvit în anul 1969 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti – Secția Limbi romanice și clasice, iar în anul 1973 a absolvit şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Dem Loghin.

În perioada în care studia filologia a făcut parte din trupa teatrului studenţesc Podul, unde s-a întâlnit cu viitorii mari actori Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, sau Gelu Colceag, iar în anul 1973, la absolvirea IATC i s-a decernat Premiul Şcolilor de Teatru.

Tot în anul 1973 debutează pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Caterina din „Furtuna”, de Nikolai Alekseevici Ostrovski, în regia lui George Teodorescu. În perioada 1973 – 2003 a jucat în numeroase roluri de succes pe această scenă teatrală, dintre acestea menţionăm rolul Maria Cristina Oniţă – în „Acord”, de Paul Everac, regia Letiţia Popa, 1977, Inocenta – în „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, regia Alexandru Toscani, în 1980, Sora Ratched – în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, regia Horea Popescu, în anul 1983, Rachel – în „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, în 1988, Medeea – „Trilogia antică” după Euripide şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990, Elizabeth Proctor – „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991, Mira – „Salt mortal” de Aziz Nesim, regia Gavril Pinte, 1994, Narcisa – „Tehnica raiului” de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1997, Catherine Shimma – în „Dragoste în hala de peşte” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, în 1998, Sylvia Archibald – în „Aşteptând la Arlechin”  de Noel Coward, regia Ion Cojar, în 2002 sau Ranievskaia – în „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în anul 2003.

Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Audiție pentru Medeea a cărei autoare este, regia Silviu Jicman (premiera 23 mai 2001); Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar (2002); Mașinăria Cehov de Matei Vișniec (2003); Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz (1998).

A debutat în film în anul 1974, în pelicula „Tată de Duminică”, în acelaşi an debutând şi pe micul ecran, în filmul „Bălcescu”. A mai jucat în filme precum „Cercul magic” (1975), „Domnişoara Nastasia” (1976), „Dumbrava minunată” (1980), „Aşteptând un tren” (1982), „Misterele Bucureştilor” (1983), „Colierul de turcoaze” (1985), „Aştept provincia” (1995), „Secretul Mariei” (2005), „Vocea inimii” (2006), sau „Fumatul poate să ucidă” (2010), produs de UNATC şi regizat de Millo Simulov – ea însăşi fiind o fumătoare înrăită ! – , în scurtmetrajulo „Str. Drapelului nr. 0” (2014) şi în „De ce eu?” (2015).

În producţii TV a mai jucat în roluri precum Otilia – în „Secretul Mariei”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2005 şi Georgeta – în „Vocea inimii”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2006.

A mai jucat în rolul Fraulein, în „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Dan Tudor, la Teatrul Metropolis şi a regizat, la Teatrul Masca, propria piesă – „Grenada” – debutul regizoral al Olgăi.

De asemenea a jucat la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, în anul 2003, în „Comedie de modă veche”  de Aleksei Arbuzov, regia Puiu Şerban, a participat la seria de emisiuni radiofonice „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim” şi a montat piesa de teatru radiofonic „Ferma de struţi”, în regia lui Dan Puican, în anul 2004.

A susţinut recitaluri de poezie ca „Miniaturi lirice şi coregrafice”, în regia lui Miriam Răducanu, „Ion Caraion”, în regia lui Gavril Pinte, sau în regie şi adaptare proprie – spectacolele „Pe la ceasul cinci spre seară” de Federico Garcia Lorca şi „Scrisori basarabene”.

A scris volumul de dramaturgie „Urme”, Eeditura Cartea Românească, 1997, „Capricii”, editura Unitext, 1997, piesa „Fantoma de la Coventry”, în cadrul antologiei de texte premiate „Operaţie pe cord deschis”, editura Astra Braşov, 1998, volumul de dramaturgie „Statuia Libertăţii”, editura Cartea Românească, 1999, volumele „Medeea în război cu timpul”, editura Universalia, 2000 şi „Ferma de struţi”, editura Cartea Românească, piesele „Astă seară nu moare nimeni”, Antologia Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, 2002, „No one’s going to die tonight”, revista „Romanian Review”, 2003, „Ce soir personne ne meur”, revista „Revue Roumaine”, 2003, romanul „Manuscrisul”, editura Carte de suflet, 2003 şi volumul „Şampanie în lanul de grâu”, editura Muzeul Literaturii Române, 2004.

Este autoarea volumnelor „E…”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007, „Câinele doctorului” (teatru), Editura Tracus Arte, 2008, „Vorbirea. Joc al identităţii”, Editura Tracus Arte, 2009, „Teatru”, vol. I, II, Editura Tracus Arte, 2012, „Manuscrisul din ape”, Editura Neverland, 2012, „Memoriile unui om prost”, Editura eLiteratura, 2013, „Scena crimei” (1) – volum de piese poliţiste (autori: Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Olga Delia Mateescu), Editura Tritonic, 2015, „Basme cu O-Glinda”, Editura Tracus Arte, 2017 şi “București Noir”, antologie apărută la editura Tritonic, 2017.

Generații de studenți de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București s-au bucurat de dascălul Olga Delia Mateescu, dar milioane de români o admiră și o iubesc pentru rolurile de pe scena teatrolor, teatru radiofonic sau filme.

Cărţile domniei sale preferate sunt „Jocul cu mărgele de sticlă“ a lui Hermann Hesse, „Muntele vrăjit“ a lui Thomas Mann şi „Legendele şi miturile Greciei antice“

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, societară de onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti, şi membră a UNITER.

A obţinut numeroase premii şi distincţii cum sunt Premiul Școlilor de Teatru (1973), Premiul de Creaţie al Teatrului Naţional pentru rolul Inocenta – „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, Premiul I. C. Brătianu – la Concursul Naţional de Literatură Nihil Sine Deo – Braşov pentru piesa „Fantoma de la Coventry” – în 1997, Premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului 1997 – „Capricii”, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, pentru volumul „Ferma de struți” – în anul 2003, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler – în 2004.

De asemenea, Olga Delia Mateescu a primit Medalia Duminica Ortodoxiei, în 2008, Premiul II la FestCo pentru piesa „Canapeaua”, 2009, Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru vol “Miere și canapea”, 2010, este Cetățean de Onoare al județului Caraș- Severin, titlu acordat în anul 2011, a obţinut Premiul 1 la Concursul de piese polițiste, editura Tritonic și Teatrul Coquette, 2015 şi a primit Premiul Opera Omnia pentru dramaturgie al Filialei de dramaturgie București, a USR, 2016.

Aşadar, de Ziua Mondială a cuvântului „MULŢUMESC”, vă invit să vă răsfăţaţi cu două ore de teatru artă, în intervalul orar 22-24.

Audiţie plăcută!

Anca Bica Bălălău