Era zămislită din fragilitatea şi muzicalitatea nefiresc de frumoase ale unei stări ce se numea viaţă… purta hamul poverii unui talent deosebit , cânta şi încânta publicul cu gingăşia unei voci ce te apropia de sufletul său… din păcate, destinul a fost unul mult prea viclean şi a smuls-o dintre noi mult prea devreme, iar acum când o căutăm o vedem într-un Înger ce își învaţă zborul frânt mult prea devreme…
„Ea era frumoasă ca umbra unei idei” este versul ce poate înfășoară scurta trecere pământeană a unei fete deosebite din a cărei voce ne-au rămas sentimentele cântecelor sale, Mălina Olinescu.
Regretata artistă s-a născut pe data de 29 ianuarie 1974, la București și a plecat să cânte pentru Îngeri la vârsta de 37 de ani, pe 12 decembrie 2011.
Provenea dintr-o famile de artiști, mama, Doina Spătaru, cântăreață consacrată și rudă cu solistul Dan Spătaru, iar tatăl, Boris Olinescu, un actor apreciat în anii 1960. Mălina a iubit muzica și a început să cânte încă de la vârsta de 5 ani, participând apoi la numeroase festivaluri împreună cu corul școlii gimnaziale. A absolvit Liceul de Filologie „Iulia Hașdeu”.
La fel ca şi în cazul tatălui său, moartea Mălinei Olinescu a fost învăluită în mister şi a dat naştere multor speculaţii.
Începând cu anul 1993, după terminarea liceului, Mălina, a cântat în programele unor cluburi din București.În 1995 a participat la Festivalul de muzică ușoară Aurelian Andreescu, secțiunea interpretare, unde câștigă premiul I. În anul 1996, a făcut parte dintr-o echipă de cântăreți talentați, numită „Școala Vedetelor”, într-un show de televiziune foarte apreciat și urmărit, împreună cu care solista a realizat și numeroase concerte în întreaga țară. Această perioadă a fost pentru cântăreață rampa de lansare în lumea muzicală și șansa ei de a câștiga un public din toate categoriile de vârstă.
Tot în 1996 a participat la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, unde a obținut premiul III la secțiunea „Interpretare”. În 1997, în cadrul aceluiași festival, a obținut împreună cu compozitorul Adrian Romcescu, premiul I la secțiunea „Șlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine”. De altfel, 1997 a fost un an încununat de succese pentru cântăreață, aceasta câștigând și premiul I la secțiunea „Interpretare” a Festivalului Cerbul de Aur.
În 1998, împreună cu Adrian Romcescu, a câștigat Selecția Națională Eurovision și a reprezentat România la Birmingham, în Anglia, cu melodia Eu cred, clasându-se pe locul 22 din 25, cu șase puncte. Tot în același an a câștigat și premiul al III-lea, împreună cu colegul și compozitorul Adrian Despot, la secțiunea „Creație” a Festivalului Mamaia, cu piesa „Pot să zbor”.
În 2000 a moderat alături de Petre Magdin emisiunea „Întâlnirea de la miezul nopții”, TVR.
Mălina Olinescu a fost învinsă de o soartă nedreaptă în noaptea de duminică spre luni, la vârsta de 37 de ani. S-a sinucis, aruncându-se de la etajul șase al blocului în care locuia, în zona Gării de Nord din București.
Își doarme somnul de veci în Cimitirul Sfânta Vineri din București.
Mălina Olinescu ne-a lăsat, acum 9 ani, fragilitatea sufletului său și mistuitoarea sa voce în cântecele inconfundabile a căror muzicalitate poartă freamătul unor Îngeri ce își caută zborul frânt mult prea devreme…
Fie-i amintirea veșnică!
În această seară, ora 21, la emisiunea Romantica, vom dedica un medalion muzical, „In memoriam, Mălina Olinescu”!
Anca Bica Bălălău
