Motto:“Un pustnic fără cărţi şi cerneală este deja un om mort în viaţă”.Alfred Nobel

Premiul Nobel pentru Economie a fost atribuit, luni, la Institutul Karolinska din Stockholm, americanilor Paul R. Milgrom şi Robert B. Wilson pentru ”îmbunătăţirile aduse teoriei licitaţiei şi invenţiilor referitoare la noile formate ale licitaţiei”.

Anul trecut, Premiul Nobel pentru Economie a fost câştigat de economiştii Abhijit Banerjee, Esther Duflo şi Michael Kremer pentru că “au introdus o nouă abordare pentru a obţine răspunsuri serioase privind cele mai bune metode de a lupta împotriva sărăciei globale.

Cercetările lor au îmbunătăţit considerabil capacitatea noastră de a lupta împotriva sărăciei globale, care este acum un domeniu de cercetare înfloritor”.

Premiul pentru Economie este singura distincție ce nu a fost inițiată de întemeietorul acestor premii, magnatul suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei.

UPDATE

Programul Alimentar Mondial a câştigat anul acesta Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile în lupta împotriva foametei şi insecurităţii în aprovizionarea cu hrană în întreaga lume, a comunicat preşedinta Comitetului Nobel pentru Pace, Berit Reiss-Andersen, transmite Associated Press. 

Organizaţia cu sediul la Roma menţionează că ajută aproximativ 97 de milioane de oameni din 88 de ţări în fiecare an şi că tot a noua persoană din întreaga lume încă nu are suficientă hrană, transmite Reuters. 

„Programul Alimentar Mondial ar fi fost un câştigător meritoriu al Premiului Nobel pentru Pace şi fără pandemia globală. Dar pandemia şi provocările create de aceasta cu siguranţă au întărit motivele pentru premiu”, a afirmat Berit Reiss-Andersen, preşedinta Comitetului Nobel pentru Pace la conferinţa de presă.

Anul acesta în cursa pentru acest prestigios premiu au fost 318 candidaţi, dintre care 211 persoane şi 107 organizaţii.

Câştigătorul va primi premiul în valoare de 1,1 milioane de dolari pe 10 decembrie la ceremonia care va fi prilejuită la Oslo într-un format mai restrâns din cauza pandemiei de coronavirus.

Premierul etiopian Abiy Ahmed a fost laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 2019. A primit această distincţie pentru eforturile sale în scopul reconcilierii istorice a ţării sale cu Eritreea, potrivit Institutului Norvegian Nobel.

Prima distincţie de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roşii, Henry Dunant, şi conducătorului mişcării pacifiste de atunci, Frederic Passy.

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat de 100 de ori, printre laureaţi numărându-se persoane, instituţii sau organizaţii internaţionale care au depus eforturi deosebite pentru instaurarea sau restabilirea păcii într-o zonă de conflict.

Înalta distincţie nu a fost acordată în 19 situaţii, în timpul celor două războaie mondiale, între 1914-1916 şi 1939-1943, precum şi în anii 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a primit premiul de trei ori şi Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a fost distins de două ori cu acest premiu, numărul celor premiaţi fiind de 107 persoane, din care 17 sunt femei, iar cel al organizaţiilor la 24.

Au fost acordate 68 de premii pentru pace unui singur laureat, 30 de premii au fost împărţite de doi laureaţi. De două ori premiile au fost împărţite de trei persoane (1994 – Yasser Arafat, Shimon Peres, Yitzhak Rabin; 2011 – Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee şi Tawakkul Karman), potrivit www.nobelprize.org.

Trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace se aflau în stare de arest la momentul atribuirii: pacifistul german şi jurnalistul Carl von Ossietzky, politicianul birmanez Aung San Suu Kyi şi activistul chinez Liu Xiaobo.

Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care a avut 17 ani, în anul acordării premiului (2014). Cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Joseph Rotblat, care avea 87 de ani în momentul acordării înaltei distincţii (1995).

Săptămâna viitoare va fi comunicat câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie.

UPDATE

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură a fost anunțat, la 8 octombrie 2020, de Academia de Ştiinţe Regale din Stockholm, potrivit www.nobelprize.org.

Poeta americană Louise Glück a câştigat joi Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2020, potrivit unui anunţ făcut de Academia Suedeză din Stockholm.

Premiul Nobel pentru Literatură, acordat, anual, de Academia Suedeză, răsplăteşte cele mai valoroase opere din toate genurile sau speciile literare, de la poezie, nuvelă, roman, la piese de teatru, eseuri sau discursuri.

În 2018, Premiul Nobel pentru Literatură nu a fost acordat, cu menţiunea că va fi atribuit în 2019 şi pentru anul respectiv. Astfel, scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Literatură pentru 2018, iar scriitorul austriac Peter Handke a primit Nobelul pentru Literatură pentru 2019, conform anunţului făcut Academia Regală de Ştiinţe din Suedia.

Olga Tokarczuk a fost premiată pentru „o imaginaţie narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viaţă”, iar Peter Handke a fost recompensat ”pentru o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia şi specificitatea experienţei umane”, potrivit Academiei Suedeze.

Încă de la primul premiu decernat, în 1901, poetului şi filosofului Sully Prudhomme, distincţia a fost acordată autorilor de diferite limbi şi culturi, atât scriitorilor necunoscuţi, cât şi celor care atinseseră deja celebritatea.

Premiul a fost acordat de 112 ori, iar din numărul laureaţilor de 116, 14 sunt femei. Premiul Nobel pentru literatură a fost primit de către o singură persoană de 108 ori şi a fost împărţit de doi laureaţi de patru ori. Premiul nu a fost acordat în anii: 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, 1943, potrivit www.nobelprize.org.

În 1958, scriitorul de origine rusă Boris Pasternak a fost obligat de conducerea Uniunii Sovietice să refuze premiul, iar în 1964, Jean-Paul Sartre l-a refuzat din proprie iniţiativă.

Cel mai tânăr laureat al premiului pentru literatură este Rudyard Kipling, faimos pentru romanul „Cartea junglei”, care avea 41 de ani când a primit distincţia, în 1907. Cea mai vârstnică laureată este Doris Lessing, care avea 88 de ani când a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Literatură, în 2007.

În 1931, Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat postum lui Erik Axel Karlfeldt. Din 1974, Statutul Fundaţiei Nobel prevede că un Premiu Nobel nu poate fi acordat postum, decât dacă moartea a avut loc după anunţarea Premiului Nobel. Dag Hammarskjöld a primit, de asemenea, un premiu postum, Premiul Nobel pentru Pace în 1961.

Cei mai mulţi laureaţi sunt scriitori de limbă engleză (29), urmaţi de cei de limbă franceză (15), de limbă germană (14), de limbă spaniolă (11), în total fiind reprezentanţi ai 25 de limbi.

În galeria marilor personalităţi distinse cu acest premiu s-au înscris oameni de cultură, precum: Anatole France (1921), Thomas Mann (1929), T.S. Eliot (1948), Albert Camus (1957), Pablo Neruda (1971), Gabriel García Márquez (1982), Harold Pinter (2005), Orhan Pamuk (2006), Jean-Marie Gustave Le Clézio (2008).

În secolul XXI, Nobelul pentru Literatură a fost decernat personalităţilor literare, precum: Herta Muller (2009), Mario Vargas Llosa (2010), Tomas Tranströmer (2011), Mo Yan (2012), Alice Munro (2013), Patrick Modiano (2014), Svetlana Alexievich (2015), Bob Dylan (2016), Kazuo Ishiguro (2017).

UPDATE

Astăzi, când s-au împlinit  12 ani de la trecerea la cele veșnice a lui Emil Palade, biolog, medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină și, totodată a 6 ani decând fizicianul german născut în România, Ștefan Hell, primea  Premiul Nobel pentru chimie, pe 7 octombrie 2014, împreună cu Eric Betzig și William  E. Moerner „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție”, pentru prima dată în istorie, două femei sunt laureatele ”Premiului  Nobel pentru Chimie pe 2020: cercetătoarele Emmanuelle Charpentier și Jennifer Doudna pentru  “rescrierea codului vieții”, după cum anunță  Academia Regală de Ştiinţe din Suedia (Stockholm).

Emmanuelle Charpentier (52 de ani) este născută în 11 decembrie 1968, la Juvisy-sur-Orge în Franța. În prezent, lucrează în cadrul Max Planck Unit for the Science of Pathogens din Berlin, Germania.

Jennifer A. Doudna (56 de ani) este născută pe 19 februarie 1964, la Washington, în SUA. Lucrează în cadrul University of California, Berkeley, SUA

UPDATE

Sezonul Premiilor Nobel 2020 a început luni, 5 octombrie, cu anunţarea laureatului Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină de Adunarea Nobel la Institutul Karolinska din Solna, Stockholm, Suedia.

Anunţarea laureaţilor se încheie pe 12 octombrie, cu laureatul Premiului Riksbank Sveriges în Ştiinţe Economice în Memoria lui Alfred Nobel, la Royal Swedish Academy of Sciences din Stockholm.

După atribuirea premiului pentru medicină, decernat luni cercetătorilor Harvey J. Alter, Michael Houghton şi Charles M. Rice ,cercetătorii Roger Penrose, Reinhard Genzel şi Andrea Ghez au fost recompensaţi marţi cu premiul Nobel pentru fizică pe anul 2020, potrivit unui anunţ făcut de Goran K. Hansson, secretarul general al Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe.

Roger Penrose va primi jumătate din acest premiu, pentru „descoperirea faptului că formarea găurilor negre reprezintă o predicţie robustă a teoriei relativităţii generale”, iar Reinhard Genzel şi Andrea Genz vor împărţi cealaltă jumătate a premiului, fiind recompensaţi pentru „descoperirea unui obiect compact supermasiv în centrul galaxiei noastre”, potrivit comunicatului oficial publicat de Comitetul Nobel.

Găurile negre şi cel mai întunecat secret al Căii Lactee

Cei trei laureaţi ai premiului Nobel pentru fizică din 2020 împart această distincţie pentru descoperiri ce vizează unul dintre cele mai exotice fenomene din Univers – găurile negre.

Roger Penrose a demonstrat că teoria relativităţii generale explică formarea unei găuri negre. Reinhard Genzel şi Andrea Ghez au descoperit că un obiect cosmic invizibil, cu o masă extrem de mare, guvernează orbita stelelor aflate în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee. O gaură neagră supermasivă este în prezent singura explicaţie cunoscută pentru acest fenomen.

Roger Penrose a utilizat metode matematice ingenioase pentru a demonstra că găurile negre sunt o consecinţă directă a teoriei relativităţii generale, formulată de Albert Einstein la începutul secolului al XX-lea. Einstein însuşi nu credea în existenţa reală a găurilor negre, veritabili monştri supergrei care captează toată materia din jurul lor. Nimic nu poate să le scape, nici măcar lumina.

În ianuarie 1965, la zece ani după moartea lui Albert Einstein, Roger Penrose a dovedit că găurile negre pot cu adevărat să se formeze şi le-a descris în detalii. În centrul lor, găurile negre ascund o singularitate în interiorul căreia toate legile cunoscute ale naturii încetează să se mai aplice. Articolul său revoluţionar este considerat şi în zilele noastre drept cea mai importantă contribuţie adusă teoriei relativităţii generale a lui Albert Einstein.

Reinhard Genzel şi Andrea Ghez au condus fiecare echipe de astronomi care, de la începutul anilor 1990, s-au concentrat asupra unei regiuni cereşti denumite Sagittarius A*, care se află în centrul galaxiei noastre. Orbitele celor mai strălucitoare stele din acea zonă şi care sunt cele mai apropiate de centrul Căii Lactee au fost cartografiate cu o precizie tot mai mare.

Măsurătorile efectuate de cele două echipe sunt concordante şi ambele au depistat un obiect cosmic invizibil şi extrem de greu, care atrage acel grup de stele, făcându-le „să se grăbească” şi să se deplaseze cu viteze ameţitoare.

Aproximativ patru milioane de mase solare sunt grupate într-o regiune care nu este mai mare decât Sistemul Solar.

Folosind cele mai mari telescoape din lume, Reinhard Genzel şi Andrea Ghez au dezvoltat metode inovatoare pentru a vedea dincolo de uriaşii nori de gaz şi praf interstelar până în centrul Căii Lactee. Împingând şi mai departe limitele tehnologiei, cei doi cercetători au rafinat noi tehnici pentru a compensa distorsiunile cauzate de atmosfera Terrei, construind instrumente unice şi dedicându-se ei înşişi unor cercetări de lungă durată. Activitatea lor de pionierat a oferit omenirii cea mai convingătoare dovadă de până acum ce atestă existenţa unei găuri negre supermasive în centrul Căii Lactee.

Roger Penrose, născut în 1931 în Marea Britanie, şi-a obţinut doctoratul la Universitatea Cambridge şi este în prezent profesor la Universitatea Oxford.

Reinhard Genzel, născut în 1952 în Germania, a obţinut doctoratul în 1978 la Universitatea din Bonn. În prezent, cercetătorul german este directorul Institutului Max Planck pentru Fizică Extraterestră din oraşul Garching şi profesor la Universitatea California din oraşul american Berkeley.

Andrea Ghez, născută în 1965 la New York, are un doctorat la California Institute of Technology din Pasadena, obţinut în 1992. În prezent, cercetătoarea americană este profesoară la Universitatea California din Los Angeles.

În 2019, premiul Nobel pentru fizică a fost atribuit cercetătorilor James Peebles – pentru descoperiri teoretice în domeniul cosmologiei – şi Michel Mayor şi Didier Queloz – pentru descoperirea unei exoplanete pe orbita unei stele din categoria Soarelui.

Cu excepţia distincţiei acordate în domeniul economiei, premiile Nobel au fost iniţiate de magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei.

În 2020, fiecare premiu Nobel va fi însoţit de un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,1 milioane de dolari), în creştere faţă de suma de 9 milioane de coroane suedeze primită de laureaţii din anii precedenţi.
Sezonul Premiilor Nobel din 2020 va continua cu decernarea premiului pentru chimie, pe 7 octombrie, premiului pentru literatură, pe 8 octombrie, şi premiului pentru pace, pe 9 octombrie. Premiul Riksbank Sveriges în Ştiinţe Economice în Memoria lui Alfred Nobel va fi anunţat în data de 12 octombrie, anunță  AGERPRES.

Români laureaţi ai Premiului Nobel

Printre deținătorii premiului Nobel se numără și 4 mari personalități de origine românească. Elie Wiesel a câștigat premiul pentru Pace în anul 1986, George Emil Palade premiul pentru Fiziologie și Medicină în anul1974, Herta Muller premiul Nobel in Literatură în anul 2009, iar Stefan W. Hell premiul în domeniul Chimiei în anul 2014.

Medicul român Ioan Moraru, copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, împreună cu americanul Bernard Lown și rusul Mihail Kuzin au câștigat și ei Premiul Nobel pentru Pace în 1985.

Printre cei care au fost la un pas de a câștiga Premiul Nobel se mai numără și Constantin Paulescu, Lucian Blaga, Ștefan Procopiu, Nichita Stănescu și Gheorghe Benga.

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

Alfred Nobel s-a născut în 21 octombrie 1833, Stockholm şi a plecat în Cer pe 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia. A fost un chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel. La 17 ani Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza și germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză și de „științele exacte” cum ar fi fizica sau chimia. Alfred avea să descopere că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarț se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme și dimensiuni. În 1867 își brevetează invenția sub denumirea de dinamită. Pentru a putea declanșa explozia, Alfred brevetează o altă invenție, un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.

Datorită faptului că dinamita reducea substanțial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Nobel a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa și chiar în America și Australia.

Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Cu timpul Alfred și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale.

În anul 1888, a murit Ludvig Nobel, fratele lui Alfred. Un ziar francez a făcut o confuzie între cei doi și a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel, în care savantul suedez era condamnat pentru invențiile sale. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator: „Negustorul Morții a murit – Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogățit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alți oameni, a murit ieri”.

Pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunțat în public crearea premiului care-i va purta numele. În plus, el a hotărât ca toată averea sa să fie transformată într-un fond din care să fie răsplătite anual cele mai mari realizări în știință, precum și eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie și medicină.

Până în anul morţii sale, 1896, Alfred Nobel brevetase peste 355 de invenții, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială și mătasea sintetică. Testamentul este prezentat în cadrul unei expoziții care evocă importanța moștenirii lăsate de chimistul, inventatorul și omul de afaceri suedez. Puțini au fost cei care au putut vedea, de-a lungul timpului, originalul redactat în 1895.
Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist.

Manuscrisul cuprinde patru pagini îngălbenite, cu un scris dens și adnotări peste tot. Este greu pentru un ochi neformat să afle detaliile interesante, mai ales că textul este eliptic în privința criteriilor pentru acordarea premiilor. Într-un paragraf, Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a dat instrucțiuni lapidare: o parte din averea sa (circa 31,5 milioane de coroane suedeze atunci, peste 200 de milioane de euro în prezent) urma să fie destinată unui fond ale cărui dobânzi să fie distribuite „celor care, în cursul anului precedent, au adus omenirii cele mai mari servicii” în cinci domenii — fizică, chimie, medicină, literatură și pace. Patru comitete, trei la Stockholm și unul la Oslo (Norvegia fiind în perioada redactării testamentului unită cu Suedia), sunt însărcinate cu atribuirea premiilor. Cele 26 de rânduri au schimbat reputația chimistului Nobel și i-au oferit Suediei un mare prestigiu în lume. Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist. „Prin aceste premii a vrut să arate cine era cu adevărat”, afirmă Jean-Francois Battail, profesor emerit în literaturi și limbi scandinave la Universitatea Paris IV Sorbona. „Albert Einstein, câștigător al premiului pentru fizică (1921), considera că Nobel a inventat premiul fiindcă avea conștiința încărcată”, adaugă el.

Existența premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales lui Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voința șefului său, convingându-l chiar și pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei. Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundației Nobel, iar primele premii au fost decernate în 1901. În pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie națională pentru Suedia.

De la Anatole France, la Bob Dylan, de la fondatorul Crucii Roşii, la Barack Obama, de la descoperitorul razelor X, la Albert Einstein, premiile Nobel au fost atribuite, începând cu anul 1901, de 579 de ori unui număr de 911 laureaţi, pentru domeniile medicină, chimie, fizică, literatură şi pace, la care s-a adăugat premiu pentru științe economice în anul 1968, când Banca Centrală a Suediei a instituit acest premiu, ce s-a alăturat celor enumerate de Nobel.