Face parte din categoria celor care par că vor avea tot timpul ultimul cuvânt în presa locală, este jovial şi sensibil cu prietenii şi hâtru cu clasa politică, are un zâmbet aparte când vorbeşte despre nepoata sa şi o sobrietate în polemici, greu, foarte greu de digerat de cei care îl dezamăgesc, dar întotdeauna respectat.

Este Victor Nafiru, colegul nostru de breaslă, omul care alături de regretata Paula Neamţu şi alte nume deja, grele în Banatul de Munte, a iniţiat şi clădit presa locală acum 30 de ani, presă născută sub entuziasmul căderii comunismului… Este un „om viu”, mai viu ca niciodată, dacă ne gândim că a fost victimă Covid-19… că fie prieteni sau simpli amici, persoane publice ori cititori s-au gândit mult la domnia sa în perioada de convalescenţă… şi totul s-a terminat cu bine şi cu o… carte… cea de-a V-a carte de autor… „Jurnal de pandemie”…

Victor Nafiru şi-a lansat această nouă carte în libertatea şi savoarea unui peisaj superb,joi 3 septembrie, în extravilanul străzii Mozzart, deasupra de Triaj la marginea pădurii şi bineînţeles din peisaj nu a lipsit masca… masca medicală, pentru că atmosfera a fost bine închegată de prezenţa celor care au participat cu prietenie şi admiraţie, fără măşti pe chipul sufletelor lor…

Despre această întâmplare simplă între prieteni şi despre perioada cuprinsă între paginile cărţii sale meşterul înt-ale slovelor, Victor Nafiru ne-a destăinuit:

„Am scris trei romane şi două volume de eseuri, practic editoriale şi comentarii politice.Este vorba de o inspiraţie care a început chiar în prima zi a decretării stării de urgenţă ţi atunci mi s-a părut interesant dacă voi scrie în ritmul în care se derulau evenimentele despre Covid şi despre cei care conduceau în acel moment destinele unei naţiuni. Aşa a început povestea în care eu până la urmă un personaj principal, în sensul că am cunoscut Covidul din exterior, dar şi din interiorul lui.Da, am ieşit învingător, poate că Dumnezeu mă iubeşte, poate pentru că am avut o formă mai uşoară, în definitiv poate pentru faptul că sunt un luptător prin zodia mea, taur şi nu am cedat. Dincolo de toate boala a existat nu vreau să intru în polemici cu cei care m-au suspectat, care n-au crezut în boala mea ea a existat, dar la forma pe care v-am spus-o.Mulţumesc colegilor şi cititorilor mei care au crezut în mine.Am trăit o experienţă ciudată ce s-a datorat în primul rând necunoaşterii acestei boli, necunoscutului din această boală. Am stat izolat singur în apartament, ajunsesem să număr paşii dintr-o cameră într-alta cu telefonul în mână, vorbeam şi mergeam şi ajunsesem la un număr impresionant de paşi pentru un apartament, se pornise aplicaţia la mersul pe jos. Era acea, nu neapărat spaima de boală,  dar la fiecare indiciu sau semnal pe care îl primeam când tuşeam aveam senzaţia că trebuie să urmeze altceva şi mai grav ce trebuia să se lege de această boală afurisită… Aici au fost stările atât de complicate din cauza acestei necunoscute care este boala asta de coronavirus, în rest am trecut cu bine neavând probleme pe simptome deosebite.

Din păcate, am mers cu un taximetrist care mia zis că el nu crede aşa ceva, deşi i-am zis că sunt un produs al acestei maladii şi el mi-a zis că m-au păcălit că n-am avut nimic… deci, dacă plecăm de la această premiză cred că lumea va rămâne cu anumite îndoieli în privinţa bolii şi cu neîncredere în tot ce s-a vehiculat în presă.Pe de altă parte, oamenii credincioşi, care merg la Biserică şi care au mers şi pe timpul pandemiei, se vor teme de acum încolo pentru fiecare gest necontrolat sau necugetat pe care-l vor face. Deci, lumea va rămâne la fel sceptică si optimistă.

Eu am în lucru un nou roman şi sper la anul pe vremea aceasta să-l lansez şi îmi doresc să scăpăm până atunci de suferinţa acestei pandemii.Vă doresc vouă de la Radio România Reşiţa, ascultătorilor voştri şi cititorilor mei multă sănătate şi să rămânem optimişti, trebuie să învingem împreună”.

Victor Nafiru face parte din breasla celor a căror armă rămâne puterea de a lupta, spera şi mai ales de a învinge toate greutăţile vieţii, un Senior al presei locale care poartă stindardul puterii de a nu-şi negocia nici o clipă menirea de a scrie pentru şi în adevăr… de această dată ultima sa carte „Jurnal de pandemie” a fost o luptă foarte grea cu moartea, cu viaţa, dar şi-a adjudecat rolul de Învingător.

Un Învingător pentru care ne bucurăm, aşa cum ne bucurăm pentru victoria oricărui om care învinge această boală, fiindcă este o Victorie a noastră, a tuturor!

Aşadar, felicitări Victor Nafiru! Felicitări tuturor Învingătorilor şi tuturor celor care fac posibile aceste Victorii!

Anca Bica Bălălău

Sursa foto:Victor Nafiru