Harnic si cu mâini de aur, un tânăr din Reşiţa readuce la viaţă instrumentele cu sunet divin. Este un pasionat restaurator de orgi, autodidact, care s-a specializat transformând o pasiune într-o meserie care a început să-i schimbe viaţa.

Patrick Paulescu

Acesta repară instrumente cu sunet special, pe care le întâlnim în bisericile şi catedralele catolice sau protestante, dar şi în sălile de concerte. Instrumentele pe care le restaurează nu au mai fost folosite de ani de zile pentru că majoritatea au nevoie urgentă de reparatii. Cele reînviate de tânărul reşiţean îţi transmit, încă de la primele vibraţii, acea senzatie unică, de nedescris a acordurilor muzicii clasice religioase de altădată.

Este vorba de Patrick Paulescu absolvent al Colegiului Naţional „Traian Lalescu” din Reşiţa, secţia mate-info, dar şi a Şcolii Populare de Artă „Ion Românu” din urbe, clasa pian, coordonată de prof. Lucia Ghilea, iar de 3 ani şi mai bine studiază orga cu profesorul Cristian Roşoagă. Preferă muzica barocă şi în special piesele compuse de Johann Sebastian Bach. În timpul liber exersează şi cântă la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” alături de corul „Harmonia Sacra”, participă la acţiunile muzicale organizate de Erwin Josef Ţigla la Forumul Democratic al Germanilor din Caraş-Severin şi atunci când i se oferă ocazia, restaurează orgi. Din toamnă este student la Conservatorul din Timişoara şi îşi urmează profesionist pasiunea.

Recent l-am surprins în cadrul primului său proiect de restaurare completă a unei orgi; este vorba despre instrumentul din Biserica romano-catolică cu hramul Sfintei Terezia de Avilla din Gărâna, comuna cărăşană Brebu Nou. Am rezervat o după-amiază întreagă pentru întâlnirea cu Patrick şi pentru a afla istoria pasionatului restaurator de orgi din Banatul de Munte.

Patrick Paulescu

… de 3 ani cânt împreună cu părintele pe postul de cantor sau organist cum se spune în biserică pe orga electrică ce există aici, cumpărată de comunitate şi am văzut că există şi un instrument vechi demontat sus în cor şi nu era funcţional, nicimăcar întreg şi vorbind cu cei de aici şi spunându-le că mă ocup şi cu reparaţii de orgă şi cu recondiţionări şi acordaje, ziceau oare nu se mai poate să mai facem instrumentul ăsta de aici să funcţioneze şi să arate bine din nou? Şi am zis sigur, să mă uit mai atent la ce este cu el şi vom vedea. Peste o lună când m-am întors, mi-am luat ceva scule să pot să mă uit în instrument şi am văzut că este aproape totul la locul lui şi doar câteva piese sunt lipsă, acelea s-au făcut noi. Şi am acceptat şi s-a stabilit că în august în această perioadă voi face instrumentul, sunt deja de aproape două săptămâni aici şi instrumentul este într-o stare bună faţă de cum a fost.

Despre instrument nu se cunoşteau foarte multe până acesta să nu fie desfăcut, era clar că este orga veche a bisericii, nu a fost adusă din niciun loc dar nu se ştia dacă este de la început de secol XX sau de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi adusă ulterior aici, nu se ştia asta. Şi-atunci când a fost deschisă s-a găsit în interiorul lăzii de vânt, care este locul obişnuit pentru astfel de notaţii într-un instrument, că este construită de un meşter maghiar în Szeged la 1856 deci undeva la 30 de ani după ce a fost ridicată biserica de aici din localitate.

Orga din Gărâna poate fi încadrată în categoria orgilor mici, chiar foarte mici. La noi în Banat, aceasta alături de cea din Fibiş sunt cele mai mici orgi, asta înseamnă că au cele mai puţine tuburi şi cele mai puţine posibilităţi sonore faţă de un instrument care poate imita orchestra cum este orga, de exemplu, din Domul din Timişoara. Ea este considerată o orgă de factură barocă dat fiind cele patru registre prezente şi ca aspect este un ornament şi un prospect neobaroc.

Dar revenind la orga din Gărâna, pot spune că am restaurat-o în întregime. Acesta practic a fost demontată bucăţele în cele mai mici piese, de la foale şi cutia de suflu, claviatură şi tot ce înseamnă transmisia claviaturii şi tuburile sonore care oricum o parte din ele erau deja demontate. După aceea am mutat instrumentul din locul în care se afla iniţial şi l-am fixat în locul în care va funcţiona de acum încolo şi am început să curăţ lemnul, să-l tratez pentru carii şi insecte care intră şi atacă, după aceea am refăcut foalele care suflă vântul necesar muzicii în orgă, toată cutia de suflu cu garnituri şi ventile noi şi multe alte piese şi acum sunt în stadiul de lucru la partea de tuburi sonore, deci intonaj şi acordaj, multe dintre acestea fiind construite din lemn au fost atacate de carii, cele din metal au fost îndoite pentru că orga era demontată şi se putea umbla foarte uşor în ea.

Vă pot spune că, pentru mine să repar instrumente muzicale, mai ales orgi şi piane, deci instrumente cu claviatură, este un fel de hobby, dar multe dintre cunoştinţe, mai ales cele de tehnică şi mecanică le ştiu de la bunicul meu şi de la domnul profesor Walter Kindl din Timişoara care s-a ocupat foarte mult timp de orgile bănăţene. Bunicul meu a fost maistru în uzină, cunoaşte partea practică şi se pricepe foarte bine la ceea ce înseamnă tehnică şi mecanică şi când apare vreo dificultate mă consult cu dumnealui. Chiar am refăcut şi o parte din piesele care necesitau să fie înlocuite, unele chiar lipseau şi le-am construit de la zero. Sunt piese din lemn pe care le-am confecţionat eu însumi pentru că orga este un instrument mai primitiv, dar ea în ansamblu este un instrument complex făcut din piese simple pe care oricine care are cunoştinţe de tâmplărie le poate face uşor, aici fiind vorba despre un ventil sau o pârghie.

În prezent orga din Gărâna este recondiţionată în procent de 70% şi preconizez ca până la sfârşitul acestei săptămâni instrumentul să fie gata şi să poată fi folosit. Cei din comunitate au insistat foarte mult să răsune orga din nou cu ocazia Sfintei Marii Mari care se va sărbători în acest sfârşit de săptămână (n.r. 15 august) când şi mulţi credincioşi vor veni la biserică şi să fie mai festiv să răsune mai bine decât cu orga electrică pentru că orga în sine a avut întotdeauna un rol important în liturghia catolică şi în desfăşurarea acesteia şi un instrument cu tuburi tradiţional nu poate fi comparat cu ceva electric sau digital.

Acesta este primul meu proiect de recondiţionare totală, dar nu şi primul ca intervenţie, am lucrat cred că până acum la peste 15 orgi şi sigur că ştiu cum trebuie să arate piesele din ele, dar pentru dimensiuni am cărţi şi schiţe în care sunt acestea notate. Sunt şi tot felul de articole şi pe internet pe care le-am citit în limba germană sau engleză, în limba română din păcate este tratat deficitar acest domeniu al descrierilor construcţiei de orgi. O orgă nu se poate repara doar uitându-te la ea şi părânduţi-se că ceva ar merge făcut, nu, trebuie ştiut exact ce este în locul acela pentru că toate piesele sunt foarte bine închegate între ele şi dacă ceva nu funcţionează vor apărea probleme, atât la întregul instrument, cât şi asupra unei părţi dacă vorbim de unul mare.

De-alungul istoriei sau ca să înţelegem mai bine acest instrument, orga apare în secolul al X-lea la Roma şi la început a fost un dispozitiv cu şapte fluiere, pentru fiecare notă ce o cunoaştem astăzi şi cu un burduf care sufla aer într-o cutie de lemn, iar cu ajutorul unor manete foarte mari se puteau deschide pe rând acele tuburi prin lovirea lor cu pumnul. Acesta a fost principiul de funcţionare al strămoşului orgii moderne din secolul al XVII-lea pe care o folosim astăzi în bisericile catolice şi reformate. Practic este un instrument ce funcţionează pe bază de aer, ca să cânte este nevoie de o cantitate de aer şi în orgi acest volum este oferit de o foală mare din piele care prin acţionarea cu piciorul de către un om care se ocupă cu asta în timpul interpretării unui cântec, umple practic acel rezervor cu aer unde se adună vântul, cum i se spune în construcţia de profil, necesar redării tonurilor. În ultimi 30 de ani s-a montat o suflantă electrică, care alimentează cu aer şi de atunci nu mai este nevoie de acel om care se numea calcant pentru că trebuia să calce acolo, acea pedală cât timp organistul cânta. Odată ce aerul este concentrat în acel rezervor, vântul pătrunde într-un compartiment cu găuri acoperite cu ventile al căror capăt reprezintă claviatura. În momentul în care pe claviatură se apasă o notă, ventilul se deschide şi aerul poate pătrunde în sus spre tuburile sonore care sunt asemănătoare cu nişte fluiere. Acestea pot fi confecţionate şi din lemn şi din metal, în diferite forme paralele, dreptunghiulare, conice sau circulare pentru a crea cât mai multe sunete distincte şi a îmbogăţi sunetul final al instrumentului. Constructorii de orgă au încercat de la începuturi deja să imite prin intermediul acestor fluiere cât mai multe instrumente, de aceea şi Mozart, dar şi alţi compozitori au spus că orga reprezintă o întreagă orchestră. Acum sigur că depinde de mărimea instrumentului. O orgă ca aceasta din Gărâna are patru registre, asta înseamnă că are 4 rânduri de tuburi diferite şi nu se poate compara cu un instrument mare care poate imita o orchestră.

La orga din Gărâna voi cânta eu cât voi fi în Reşiţa şi nu voi fi ocupat cu studiile la conservator, vin cu drag ca de fiecare dată, mai ales ştiind că eu am refăcut acest instrument de la zero, dar oricine ar veni şi cunoaşte să cânte la un instrument aşa vechi ca acesta pentru că diferă de instrumentele noi, va putea sigur cânta ajutat fiind de cineva care să asigure vântul necesar.

Precizez că de anul acesta sunt student în anul întâi la Conservator, secţia de orgă şi va urma să aprofundez construcţia acesteia în care exersez deja, apoi tehnica organistică şi teoria muzicii legate de acest instrument care nu este foarte simplu pentru că de la orgă este coordonată întreaga orchestră şi contează foarte mult şi felul în care conduci sau dirijezi, nu este doar că se cântă ca la pian. Eu însumi am avut tentaive să cânt şi la alte instrumente, chiar am încercat, doar că făcând 10 ani de pian a apărut şi nevoia să ajute cineva cu cântatul la orgă la noi în biserica din Reşiţa (n.r. Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii”) şi cu această ocazie am zis că asta vreau să fac pentru că îmi place foarte mult cum sună, dar oricum am încercat să cânt puţin şi la chitară şi la vioară unde nu pot spune că sunt deloc priceput. Nici nu am oferit studiu pentru acestea, un instrument cum se ştie necesită mult studiu, dar pentru mine niciun alt instrument nu se compară cu orga şi ce poate ea să facă.

Pot spune şi că faţă de alte zone ale ţării Banatul nu-şi prezintă instrumentele foarte bine chiar dacă sunt foarte frumoase şi valoroase şi la vremea lor au fost în stare foarte bună şi unele chiar au câştigat premii internaţionale şi europene cum este de exemplu orga din Timişoara din Biserica Sf. Ecaterina din Centru, care a câştigat pe la 1800 şi ceva premiul I în tot Imperiul Austro-Ungar. Toate orgile necesită să fie recondiţionate la un anumit timp şi mi-ar plăcea să mă ocup în continuare cu asta unde va fi nevoie şi unde mai este comunitate pentru că aşa cum se ştie comunităţile catolice din Banat s-au restrâns foarte mult şi asta mai ales în ultimii ani. Vă pot spune de orga din Văliug, care este un instrument vechi, poate puţin mai nou decât acesta din Gărâna cu aproximativ 20 de ani, aflată şi ea într-o stare precară, a fost reparată în mare cu ceva timp în urmă tot de mine, dar făcută doar să funcţioneze în timpul Sfintelor Liturghii, clar că ar fi nevoie de o recondiţionare completă dată fiind şi starea ei exterioară foarte proastă şi cantitatea mare de praf acumulată în interior în urma lucrărilor de renovare a tavanului bisericii. Celelalte orgi pe care le-am vizitat, la unele am avut şi ocazia să cânt, la altele să intru să văd cum sunt construite pentru că fiecare orgă este un unicat în felul ei, m-a ajutat foarte mult în elaborarea cunoştinţelor mele despre orgile din România, atât din Banat, cât şi din Transilvania şi pot să spun că fiecare a fost un eveniment aparte, deosebit şi cu ce s-a putut interpreta pentru că, orga faţă de pian este unică. Un pian poate fi construit identic şi la fel în 2000 de exemplare fără nicimăcar un milimetru diferenţă, pe când orgile au diferenţe majore de la una la alta şi nu există două identice, chiar dacă seamănă ca aspect nu sunt făcute la fel pentru că spaţiul din acea locaţie nu permite acest lucru. Când se construieşte o orgă nouă într-o comunitate, aceasta nu se produce peste noapte că cineva vrea o orgă şi vine un meşter şi face una, ci este un proces care se întâmplă în timp şi comunitatea şi organistul participă cu păreri, iar constructorul care urmează să o construiască vine să vadă locul şi dacă se poate aşa asambla cum se doreşte. Practic se face un studiu la faţa locului pentru că orgile sunt construite special pentru locul în care vor funcţiona ca să sune cel mai bine acolo, să aibă cea mai bună rezonanţă. În unele catedrale în care rezonanţa este prea mare, acolo orgile se fac să sune mai înfundat sau într-o biserică mică, ca aceasta de la Gărâna, unde aproape nu este rezonanţă deloc se face o orgă care să sune mai strident ca să existe un echilibru al sunetului, iar acesta diferă de la un lăcaş de cult la altul.

Invit pe oricine va dori să vină duminică şi nu numai şi din comunitate, dar şi din afara ei va fi primit cu drag de credincioşii din Gărâna care se bucură atunci când biserica lor este plină şi le sunt apreciate tradiţiile, iar orga din biserica din localitate face parte din tradiţia locului pentru că dăinuie de peste un secol, dar nu constituie un motiv principal pentru care oamenii să vină la Sfânta Liturghie, biserica are cu totul un alt rol în viaţa omului, dar poate mijloci venitul în lăcaşul de cult apropiind credincioşii de viaţa liturgică a comunităţii. Şi asta o spun şi este universal valabil, oamenii merg la biserică uneori pentru că este mai frumos atunci când se cântă, iar acum, cu siguranţă orga va contribui la apropierea oamenilor şi la intensificarea vieţii spirituale în comunitatea de la poale de Semenic. Acum nu pot spune că nu au avut acces la cântările bisericeşti pentru că există orga electrică şi fie eu, fie cei veniţi din Germania au putut înfrumuseţa Sfintele Liturghii, dar resimt un dor faţă de ceea ce au avut cândva atunci când funcţiona această orgă, care cum spuneam sună altfel.

În concluzie, această experienţă a însemnat pentru mine ceva deosebit, un lucru mare deşi orga este una dintre cele mai mici din Banat, dar este un proiect de suflet pentru mine şi comunitatea în mijlocul căreia revin întotdeauna cu plăcere, pe care o cunosc şi ştiu cât de mult înseamnă pentru ei orga şi muzica sacră din cadrul Sfintelor Liturghii”.

Ca un cadou pentru prietenii Radioului Reşiţa şi nu numai, tânărul Patrick Paulescu a intonat câteva tonuri, cu ajutorul redactorului Radio Reşiţa pe post de calcant, pe vechea orgă din Gărâna de odinioară restaurată integral:

Patrick Paulescu – primele acorduri ale orgii din Gărâna

Foto: Radio România Reşiţa

1 COMENTARIU

  1. FELICITARI, Patrick! Si, deopotriva, felicitari dascalilor tai si tuturor celor care te sprijina in nobila profesiune si misiune legata de tot atat de nobilul instrument, orga!

Comments are closed.