„Ce vrei tu să fii când vei fi mare? Fericit” , povestea John Lennon unul dintre mentorii celui pe care îl comemorăm astăzi, la 13 ani de la plecare, Florian Pittiş.

“Cel mai frumos din oraşul acesta”, parafrazând titlul poeziei lui Radu Stanca, pe care o recita într-un mod greu de imitat, Florian Pittiș pleca pe 5 august 2007, undeva numai de el știut… Cu siguranță nici acolo nu se desparte de nimic din ce ne-a învățat să facem aici pentru a trăi frumos, curat și demn, pentru că ne+a făcut cu adevărat fericiţi…

Născut pe 4 octombrie 1943,Florian Pittiş  a fost  singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă.

Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie, era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri, era jovial şi autoritar într-un mod firesc ce ne încânta…

Despre personalitatea sa artistică şi despre omul Florian Pittiş, cu altruism Victor Socaciu ne-a mărturisit:

Fac parte dintre cei care au avut bucuria de a-i fi mai apropiaţi lui Motzu Pittiş. Incontestabil este un lider al unei generaţii, dar vorbesc despre o generaţie care s-a manifestat în artă, în spaţiul public în general nu numai printr-o formă ce s-a numit „Power-Flower”, dar şi printr-un curent pe care l-au numit şi înainte dealtfel, dar l-au crescut în acei ani 60 e vorba de-marele curent rock al lumii care a influenţat întreaga artă şu cultură a acelei generaţii şi a lumii în general.El era un lider zonal aici în estul Europei, sigur că în România mai existau oameni care erau la fel de rebeli, la fel de reprezentativi pentru această mişcare, dar el a strălucit pentru că nu venea doar cu o manifestare formală, el era un rebel profund, un om despre care pot spune că parcă s-a născut să fie acea vâlvâtaie care să-ţi transmită cele mai puternice simţăminte, în sensul că omul acesta ideologizase această mişcare.Ne-a unit şi dragostea pentru poezie, pentru muzică, pentru ceea ce venea mai profund de afară prim muzică şi prin mesajele ei în special.Puteam să convingem lumea că viaţa noastră poate fi şi altfel.Eram amândoi jucători de şah şi jucam amândoi şah orb, asta ştie puţină lume, în lungile ore ale Cenaclului Flacăra, mă provaca juca E4 şi normal că trebuia să-i răspund tradiţional C5, cu apărarea siciliană.

Florian Pittiş a fost un om de radio, un actor, de asemena, de mare înălţime, deci o personalitate complexă cum România nici nu ştiu dacă a mai avut aşa ceva… dar timpul n-a mai avut răbdare, l-a luat dintre noi, n-a spus la nimeni de durerile lui, de problemele lui, pur şi simplu aşa a fost să fie, a plecat…”

Florian Pittiş este în memoria noastră, în memoria viitoarelor generații pentru că a recitat dumnezeieşte, a cântat, a jucat în filme, a interpretat roluri ce nu se pot uita. Pe la jumatatea anilor ’70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru, sub bagheta marelui dispărut la cutremurul din 1977 Alexandru Bocaneț,  însenina şi înviora la TV serile monotone ale românilor. Acele momente de aur din istoria televiziunii române se pot revedea cu multă placere, astăzi, toți patru fiind dispăruți dintre noi.

Din anul  1992 a făcut parte din formația Colibri. Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în anul  1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet și și-a preluat postul la 1 decembrie 1998.

La 16 noiembrie 2004, Radio Romania Tineret se transformă în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, un proiect al lui „Moţu”. Se schimbă modul de lucru, concepţia şi aparatura. Se formează asfel o comunitate online, în care ascultătorii sunt tot mai prezenţi, iar unii dintre ei au devenit chiar realizatori de emisiuni.

„Motzu” şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, au pornit astfel în descoperirea unui tărâm neexplorat pe atunci în România. La festivitatea de lansare, Florian Pittiş a renunţat la unele din şuviţele sale rebele, aşa că, în loc de panglică de inaugurare, i-a fost tăiat părul. După ce s-a negociat cât de mare să fie „pierderea”, Ducu Bertzi a… făcut onorurile.

A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show. A rămas în memoria românilor VOCEA de la Teleenciclopedia și un mare fan al echipei Rapid, dar și cel care nu mai dădea autografe după ce John Lennon a fost împușcat de un dezaxat care-i ceruse un… autograf.

Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri.

 „A fost un scandal imens în America atunci când Little Richard a cântat în picioare la pian. Cum poți să-i explici unui tânăr de astăzi acest lucru?”, mărturisea Motzu Pittiș în momentele când se destăinua cu altruismul specific.

Cum poți să-i explici unui tânăr de astăzi că adevăratele valori nu seamănă de loc cu ipocrizia cotidianului de acum?

Sau cum poți să îți explici ție de ce tot ceea ce te educa, încuraja sau bucura se întâmplă să fie un trist gând către amintirile ce se frâng pe altarul unui regret mai puternic decât zicerea lui?

Mărturisea cu modestie: „Eu nu m-am considerat niciodată muzician sau cântăreţ. Am dorit să informez oamenii din jurul meu. Am reuşit sa strâng în casă o adevărată avere: discuri, casete-video, casete-audio, ulterior şi CD-uri. Nu le-am strâns numai eu, au contribuit la aceasta avere şi buni prieteni precum Anda Călugăreanu sau Petre Lupu. Am o colecţie întreagă, pe care mi-am dorit întotdeauna să o pun la îndemina tuturor. Am înregistrat oricui îmi cerea, gratis. N-a fost vorba despre o afacere sau o negustorie, nici nu le-am făcut decât la cerere individuală. Şi, în general erau discuri ciudate, nu cele care se găseau pe piaţă”.

Pe 5 august 2007, la ora 15:15, Florian Pittiș pleca undeva numai de el știut… a luat atunci cu el  zestrea lui din care ne-a îmbogățit aici pe pământ… undeva printre personajele interpretate de el îl găsim prin cotloanele minții fie ca pe  un  Feste, cel mai înțelept și mai trist bufon din comediile shakespeareene- interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire și cântec, fiindcă știe tot ce se poate ști despre noroc și soartă, sau ca pe etericul Ariel din „Furtuna” – incitant și răscolitor, jucându-se frumos prin Cerurile nemuririi sale.

Somn lin, Maestre… „Totul va fi bine în final. Dacă nu e bine, nu e final”… spunea acelaşi John Lennon şi cum nu e bine fără dumneata, Florian Pittiş, nu e nici final…

Sfârşitul nu-i aici…

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:

Interviul cu Victor Socaciu îl ascultaţi la emisiunea Boema, miercuri 5 august de la ora 22:15!