Motto:“Când vreau să ştiu ce gândeşte Franţa, mă întreb pe mine însumi”. Charles de Gaulle

Instaurată în anul 1880, Ziua Naţională a Franţei celebrează cele două evenimente care au marcat istoria sa modernă, începutul Revoluţiei Franceze prin căderea Bastiliei şi Sărbătoarea Federaţiei. Prin semnificaţiile sale şi în onoarea Republicii Franceze, ziua de 14 iulie este cunoscută şi sărbătorită şi în alte ţări din Europa sau din lume.

„Dar, pentru cei dintre colegii noștri pe care amintiri tragice i-ar face să ezite, reamintesc faptul că 14 iulie 1789, acel 14 iulie care a văzut luarea Bastiliei, a fost urmat de un alt 14 iulie, cel din 1790, care a consacrat pe primul, prin adeziunea întregii Franțe, în conformitate cu inițiativa de la Bordeaux și din Bretania. Aceasta a doua zi a lui 14 iulie, care nu a costat nici o picătură de sânge sau o lacrimă, în această zi a Federației Mare, sperăm ca nici unul dintre voi nu va refuza să ni se alăture ca să o reînnoiască și să o perpetueze, ca simbol al uniunii frățești din toate părțile Franței și a tuturor cetățenilor francezi, în libertate și egalitate. 14 iulie 1790 este cea mai frumoasă zi din istoria Franței, și, probabil, din toată istoria. În această zi a fost în sfârșit realizată unitatea națională, preparată de eforturile depuse de atât de multe generații și de atăția oameni mari, cărora posteritatea le păstrează o aminire recunoscătoare. Federația, în acea zi, a însemnat unitatea voluntară”—Extras din raportul senatorului Henri Martin în numele comisiei parlamentare însărcinate să examineze proiectul de lege din 1880.

„Libertate, egalitate, fraternitate – Liberté, Égalité, Fraternité”

Republica Franceză este una constituțională unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa este orașul Paris, limba oficială este franceza iar moneda este euro.

Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate – Liberté, Égalité, Fraternité”, iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul național este La Marseillaise.

Unul dintre principalele evenimente dedicate sărbătorii naționale este o paradă militară, care se desfășoară în prezent pe Bulevardul Champs-Élysées. Dar locul de desfășurare a paradei de-a lungul istoriei s-a schimbat de multe ori. În primii ani după înființarea festivităților și până în 1914, parada a avut loc la pista de curse Longchamp. La sfârșitul primului război mondial, parada s-a mutat pe Champs Elysees, cu trecerea a trei mareșali victorioși (Joffre, Petain și Foch) în fruntea trupelor pe sub Arcul de Triumf din Paris. Dar, din 1921, ceremonia s-a schimbat din cauza amenajării Mormântului Soldatului Necunoscut de lângă Arcul de Triumf. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial din 1945, parada a avut loc în Piața Bastiliei. Apoi, locul (și direcția) paradei s-au schimbat de mai multe ori: Piața Bastiliei, Piața Republicii, Avenue Vincennes, Champs Elysees. Numai din 1980, ceremonia modernă a fost acceptată.

Ce tradiții respectă sau respectau francezii de Ziua Națională:

La Paris, francezii sărbătoresc această zi importantă anual. Seara Tour Eiffel va fi în centrul unui magnific foc de artificii, tras începând de la ora 23.00, care pentru al doilea an consecutiv va avea tema „Parisul întâmpină lumea”.În capitala Franței, parada începe cu trecerea avioanelor cu reacție, celebrele Alpha Jet care vor străbate cerul capitalei pentru a lăsa în urma lor culorile steagului Franței – albastru, alb și roșu.

Conform tradiţiei, la ora 10 fix, preşedintele Franţei ajunge la Arcul de Triumf din Place de l’Étoile, este întâmpinat de şeful Statului Major al armatelor, trece trupele în revistă şi apoi merge pe Champs-Elysées pentru a asista alături de miile de parizieni la defilarea militară, inspirată de parada gărzii federale din 1790.

Franţa este principalul contribuitor şi promotor al acţiunii Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente.  Franţa face parte şi din grupul celor mai industrializate naţiuni, G8, fiind a cincea  economie mondială, conform statisticilor Băncii Mondiale.

La mulți ani, tuturor cetățenilor francezi cu ocazia Zilei Naționale!

Vive la France pour toujours!

Epilog:”Gândiţi-vă la voi înşivă şi lăsaţi şi celorlalţi privilegiul de a face la fel.” Voltaire

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:

O listă a curiozităţilor şi informaţiilor interesante despre Franţa:

Franceza a  fost limbă oficială în Anglia mai mult de 300 de ani.

Limba franceză a fost limba oficială în Anglia începând cu anul 1066, odată cu cucerirea ei de către normanzi în frunte cu William Cuceritorul. În 1362 odată cu adoptarea de către Parlamentul Englez a Actului Dezbateri în Engleză (Pleading in English Act), limba franceză a fost exclusă din dezbaterile judiciare şi a fost înlocuită cu limba engleză, astfel pierzând calitatea de limbă oficială.

Este limbă maternă pentru 75 de milioane de oameni din întreaga lume.

Limbă maternă desigur pentru populaţia din însăşi Franţa cu departamentele ei de peste mări aşa ca Guyana, ţările din vecinătatea ei, aşa ca Belgia, Elveţia şi Luxembourg. Nu în ultimul rând pentru cetăţenii canadieni din regiunea Quebec, care are un statut special în componenţa Canadei.

Franceza este a doua limbă străină cel mai frecvent predată, după limba engleză.

Limba franceză este predată în mare parte în ţările care fac parte din aşa numita Comunitate Francofonă (Communauté francophone), unde limba franceză nu are statut de limbă oficială dar constituie o limbă străină prioritară pentru studiere în şcoli, în aşa ţări precum sunt România şi Republica Moldova.

Franceza este limba oficială a Organizaţiei Naţiunelor Unite.

Limba franceză este una din cele 6 limbi oficiale a Organizaţiei Naţiunelor Unite. De asemeni, în rând cu cea engleză constituie limba de lucru a Secretariatului Naţiunilor Unite.

Engleza şi Franceza sunt unicele limbi predate în fiecare ţară din lume.

Franceza este unica limbă, împreună cu engleza, care sunt predate în fiecare din toate ţările din lume, cu 100 milioane de studenţi, elevi şi 2 milioane de profesori – 20% din care sunt din afara ţărilor francofone.

În timpul Revoluţiei Franceze, 75% din cetăţeni francezi nu vorbeau franceza ca limbă maternă.

Perioada anilor 1789-1799, a fost una agitată şi una de schimbări de regimuri în Franţa.  Până la această perioadă nu exista o limbă unică franceză, erau numeroase dialecte şi limbi regionale. La debutul Revoluţiei franceze conducătorii au promovat  o politică lingvistică tolerantă faţă de de numeroasele dialecte şi limbi regionale. În contextul răspândirii ideilor revoluţionare, părea firesc de a le promova într-un limbaj înţeles de oameni. Republica se vedea ca una multilingvă. Însă mai târziu „les patois” (dialectele) au devenit un obiect al atacurilor, al revoluţionarilor burghezi care vedeau în ele un obstacol în promovarea ideilor lor. Astfel la Convenţia naţională în aprilie 1793, Bertrand Barère membru al guvernului revoluţionar, a declanşat o luptă veritabilă în favoarea existenţei unei limbi naţionale. Care declara că :

La un popor liber, limba trebuie să fie una pentru toţi

34% din francezi pot vorbi engleza.

Conceptul că francezii nu ştiu sau nu vor să vorbească limba engleză, nu este complet adevărat dar nici total greşit. Totul depinde de punctul de comparaţie. Cu 34% de cunoscători a limbii engleze, Franţa nu poate fi comparată cu Suedia, unde 85% din populaţie vorbeşte engleza perfect. Cu toate acestea Franţa se poate compara cu Germania cu ale ei 51%  de vorbitori de limbă engleză, cu atât mai mult cu  Italia şi Spania cu doar 20% de cunoscători ai limbii lui Shakespeare.

În timpul celui de al doilea Război Mondial, când Hitler a vizitat Parisul, francezii au tăiat cablurile ascensoarelor de pe Turnul Eiffel, astfel Hitler era să fie nevoit să urce treptele pentru a ajunge în vârful turnului.

Moscheea din Paris a ajutat evreii să scape de nazişti, în timpul celui de al Doilea Război Modial,  oferindu-le identificatoare de musulmani.

 Cea mai scurtă domnie a aparţinut lui Lois al XIX-lea – rege al Franţei pentru doar 20 de minute – timpul dintre abdicarea tatălui său şi abdicarea personală, în favoarea ducelui de Bordeaux, nepotul său;

Cea mai lungă domnie (din istoria Europei) a aparţinut lui Ludovic al XIV- lea – rege al Franţei timp de 72 de ani. A devenit rege la vârsta de 5 ani şi s-a impus prin eleganţă (purta haine somptuoase);

Este ţara cu cea mai mare suprafaţă din Europa, iar 20% din teritoriul aparţinând Franţei se află în afara Europei;

 Franţa este cel mai mare producător de vinuri din lume. Francezii întotdeauna au un pahar de vin sau de coniac la cină: Grand Marnier, Cointreau, Triple Sec, Mandarine Napoleon, Armagnac, Crème de Cassis şi Chartreuse;

În Franţa au fost inventate peste 300 de feluri de brânză;

 Este primul producător de electricitate nucleară;

 French Toast-ul nu este din Franţa, ci doar a fost promovată de Joseph French;

 Pâinea-baghetă este cea mai mâncată pâine în Franţa, însă “invenţia” nu aparţine lor, ci austriecilor;

Cel mai înalt pod din lume (Viaductul Millau) se află în Franţa – traversează valea Tarn şi face legătura între Paris şi Beziers, prin intermediul autostrăzilor A75 şi A71. Cel mai înalt pilon are 343 metri înălţime;

 Verdon Gorge este cel mai mare canion din Europa, situat între Provence şi Alpi;

Malpas este primul canal-tunel construit pe planeta noastră şi se află în partea de Sud-Vest a Franţei;

 În 2014, în Franţa au fost rezervate (la hotel) 403 milioane de nopţi.

Există o cafenea (Petite Syrah din Nice) unde cafeaua are trei preţuri, în funcţie de modul în care o solicitaţi;

 Franţa a fost prima ţară în care au fost introduse plăcuţele de înmatriculare auto;

În centrul Parisului există o lege care nu permite construirea clădirilor mai înalte decât cele din vecinătate, pentru că trebuie ca toată lumea să aibă o privelişte a Parisului de pe acoperiş;

 Tinerii între 18 şi 25 de ani din Uniunea Europeană au începând cu 2009 intrare gratuită în majoritatea muzeelor şi atracţiilor din Franţa – Arcul de Triumf, Louvre etc;

 Cartierul Montparnasse-Montmartre din Paris este cunoscut pentru trecutul şi prezentul său artistic. Aici au locuit şi creat artisti de renume: Picasso, Marcel Duchamp,Tristan Tzara, Constantin Brâncuşi, Salvador Dali, Van Gogh, Renoir etc;

Km 0 al Parisului este în piaţa din faţa Catedralei Notre Damme şi de aici începe măsurarea lungimii drumurilor naţionale ale Franţei;

Masa de prânz a francezilor durează 2 ore – poate chiar mai mult în orasele mici, deoarece ei consideră că mâncarea trebuie consumată cu aceeaşi grijă cu care este pregatită;

Cartofii au fost interzişi în Franţa, între anii 1748 şi 1772;

Aproape 96% din liceele din Franţa sunt dotate cu aparate de vândut prezervative;

Cele mai multe premii Nobel pentru literatură au fost câştigate de francezi;

Trenul de mare viteză TGV a doborât recordul de viteză în anul 2007, mergând cu 574.8 km/oră;

Un sărut sau mai multe, pe obraz, este modul de salut în rândul prietenilor şi familiilor. Numărul de săruturi variază în functie de regiune: 1 în Bretania, 4 în Paris şi 5 în Corsica;

Curiozităţi despre capitala Franţei: Paris

Este doar un singur semn rutier „STOP” în tot Parisul.

El este situat la eşirea unei întreprinderi de construcţii, din docul Saint-Exupéry, în arondismentul  al 16-lea.

Parisul este denumit „oraş al luminilor” (La Ville-Lumière).

Acest nume vine de la reputaţia sa ca centru de educaţie şi idei, în perioada Iluminismului. Numele a căpătat un sens mai literal când Parisul a devenit unul dintre primele oraşe europene care a adoptat iluminarea stradală cu gaz.

20% de francezi locuiesc în regiunea pariziană.

Sunt mai mulţi bretoni (locuitori nativi a regiunii franceze Bretania) în Paris decât în Bretania.

Cel mai vechi pod din Paris este numit „Pont Neuf”, ce se traduce ca „Pod Nou”.

Jim Morrison, Oscar Wilde şi Chopen au fost înmormântaţi la cimitirul Pere Lachaise din Paris.

Cimitirul Père Lachaise din Paris este probabil cea mai mare colecţie de oameni talentaţi din lume care au fost înmormântaţi aici. Père Lachaise pretinde a fi cel mai vizitat cimitir din lume.

Turnul Eiffel  după construcţie, se preconiza să fie demontat şi vândut ca fier uzat.

Eiffel a primit permis pentru ca turnul să stea 20 de ani, el trebuia să fie demontat în 1909, când dreptul de proprietate asupra lui trebuia să se întoarcă Oraşului Paris. Oraşul planifica să-l demoleze (o condinţie la proectarea turnului, a fost, că el trebuie uşor să se demonteze), da aşa cum s-a dovedit a fi valoros în sfera comunicaţiilor, a fost permis să rămână după expirarea termenului.

Lutetia – numele folosit de romani pentru a desemna oraşul galic cunoscut acum sub numele de Paris.

Sursa: wikipedia